Un gorjean a împlinit ieri venerabila vârstă de 104 ani, iar sărbătoritul este un om cu un destin demn de o carte sau un film. Florea Pasăre este din comuna Prigoria, iar în tinereţe a avut neşansa să trăiască pe viu ororile celei de-a doua conflagraţii mondiale, fiind luat chiar şi prizonier de război. Povesteşte de câte ori are ocazia, inclusiv acum, cu o luciditate de invidiat, cât de greu a dus-o în cei trei ani petrecuţi într-un lagăr din Siberia, unde a ajuns după ce a fost luat prizonier de Armata Roşie. Ieri, în zi aniversară, veteranul cu care Gorjul se poate mândri oricând, a povestit din nou crâmpeie din acele vremuri, cei care l-au ascultat fiind reprezentanţi ai Armatei Române sau ai autorităţilor locale şi judeţene. „Am stat 3 ani prizonier la ruşi, după aia mi-a dat drumul. Acolo am muncit muncă grea, silnică, dacă nu făceam norma mă băga la buncăr, pe o uşă de o juma de metru, pe sub pământ era tunel şi şobolani, nu puteai sta nici în picioare, nici jos, te ciugulea de picioare. A fost greu”, spune Florea Pasăre, care a reuşit însă să rămână în viaţă şi să ajungă acasă pentru a spune şi altora ororile războiului. Vorbele sale sunt cu atât mai importante cu cât acasă, în timp ce el era în lagăr în Siberia, familia îl credea mort. Părinţii i-au făcut pomana şi toate cele creştineşti, iar când s-au trezit cu el la poartă au trăit o bucurie mai mare ca în ziua în care s-a născut în urmă cu 104 ani. „Părinţii mei mi-au făcut pomană, deşi eu eram în viaţă. La armată m-au dat dezertor, n-a mai ştiut armata de mine, că sunt mort şi m-au dat dezertor. Dar uite că trăiesc şi azi”, a povestit bătrânul. Chiar dacă nu mai aude bine şi are şi probleme de vedere, Florea Pasăre se bucură de viaţă şi nu face excese alimentare sau de altă natură. Rudele care îl îngrijesc spun că ţin în gospodărie o vacă doar pentru a-I asigura acestuia necesarul de lapte proaspăt pe care îl consumă în fiecare zi. „La prima oră, în fiecare dimineaţă, mănâncă aşa cam un kil de lapte, cu mămăligă, iar laptele e de la vaca noastră, că pentru el o ţinem, ca să fie laptele proaspăt. Apoi pe la 2 ziua mai mănâncă o ciorbă, nimic altceva, iar seara înainte de culcare ia un fruct. Are regimul lui şi se ţine bine, altceva nu vrea să mai mănânce seara”, a povestit nora bătrânului. La momentul festiv de ieri a fost prezent primarul localităţii, dar şi comandantul Batalionului 24 Infanterie Târgu Jiu, colonel Raluca Popescu, care, alături de un reprezentant al Centrului Militar Judeţean Gorj, i-a transmis veteranului urări de sănătate şi fericire. „Îi mulţumim pentru ce a făcut pentru ţara noastră, reprezintă un model pentru noi pentru tot tineretul acestei ţări. E un exemplu demn de urmat, mai ales în aceste vremuri în care ne dorim să fie pace în continuare”, a transmis Popescu. Subprefectul Iani Gârbaciu a avut şi el un mesaj de apreciere şi gânduri bune pentru veteranul cu care a păstrat legătura constant în ultimii ani şi pe care l-a invitat inclusiv la ceremoniile de la Târgu Jiu la care Armata a fost prezentă cu diverse ocazii. „ Născut, crescut şi legat de pământul din satul Bucşana, comuna Prigoria, la 19 ianuarie 1922, în familia Gheorghiţa şi Ion Pasăre, a împărţit prispa casei alături de cinci fraţi. Luat la cătănie, încorporat la Regimentul 18 Gorj din Târgu Jiu (1 aprilie 1943), a fost imediat pregătit şi pornit în luptă pentru ţară, alături de Armata Română. Drumul său de front a trecut prin locuri care au rămas scrise, cu urme adânci, în istoria şi conştiinţa noastră. În destine, în oameni: Fântâna Albă, Tiraspol, Odessa, Nikolaev, Mariopol, Sevastopol, Cotul Donului, Harkov şi Stalingrad. A fost luat prizonier pe frontul de Est, în zona Donului şi a Stalingradului, în iadul acelor lupte care au rămas printre cele mai sângeroase din istoria lumii, la 19 august 1944 şi deportat într-un lagăr din Siberia, unde a fost ţinut trei ani, până în septembrie 1946, când s-a întors acasă, la Gorj, în România. Vă puteţi imagina emoţia familiei sale, care îl crezuse pierdut pe front… şi care îi făcuse deja toate cele creştineşti, ca pentru un erou căzut la datorie, inclusiv pomană. Bunul Dumnezeu a rânduit altfel – să se întoarcă în satul de unde a plecat, să trăiască, iată, mulţi ani, alături de familie, de cei dragi, iar pentru noi să devină o lecţie vie. Astăzi am avut privilegiul să îl vizitez din nou acasă, să îi urez sănătate, bucurii şi să îi transmit respectul şi recunoştinţa comunităţii noastre. Mi-au fost alături reprezentanţii autorităţilor locale, judeţene, dar şi conducerea Batalionului 24 Infanterie, Armata Română, cei care îl percep şi îl păstrează acolo, la loc de cinste, printre reperele de onoare, demnitate şi dragoste de ţară. Domnul colonel Pasăre I. Florea este un munte de credinţă, tărie, înţelepciune şi patriotism. Este unul dintre oamenii aceia rari, în faţa căruia te poţi considera binecuvântat pentru şansa întâlnirii şi care te obligă să îţi aminteşti cine eşti, de unde vii şi ce valori trebuie să duci mai departe. Istorie vie”, a transmis subprefectul Iani Gârbaciu.
A împlinit 104 ani! Trei i-a trăit în lagăr în Siberia!
– Posted on 30 January 2026Posted in: Arhiva
Un gorjean a împlinit ieri venerabila vârstă de 104 ani, iar sărbătoritul este un om cu un destin demn de o carte sau un film. Florea Pasăre este din comuna Prigoria, iar în tinereţe a avut neşansa să trăiască pe viu ororile celei de-a doua conflagraţii mondiale, fiind luat chiar şi prizonier de război. Povesteşte de câte ori are ocazia, inclusiv acum, cu o luciditate de invidiat, cât de greu a dus-o în cei trei ani petrecuţi într-un lagăr din Siberia, unde a ajuns după ce a fost luat prizonier de Armata Roşie. Ieri, în zi aniversară, veteranul cu care Gorjul se poate mândri oricând, a povestit din nou crâmpeie din acele vremuri, cei care l-au ascultat fiind reprezentanţi ai Armatei Române sau ai autorităţilor locale şi judeţene. „Am stat 3 ani prizonier la ruşi, după aia mi-a dat drumul. Acolo am muncit muncă grea, silnică, dacă nu făceam norma mă băga la buncăr, pe o uşă de o juma de metru, pe sub pământ era tunel şi şobolani, nu puteai sta nici în picioare, nici jos, te ciugulea de picioare. A fost greu”, spune Florea Pasăre, care a reuşit însă să rămână în viaţă şi să ajungă acasă pentru a spune şi altora ororile războiului. Vorbele sale sunt cu atât mai importante cu cât acasă, în timp ce el era în lagăr în Siberia, familia îl credea mort. Părinţii i-au făcut pomana şi toate cele creştineşti, iar când s-au trezit cu el la poartă au trăit o bucurie mai mare ca în ziua în care s-a născut în urmă cu 104 ani. „Părinţii mei mi-au făcut pomană, deşi eu eram în viaţă. La armată m-au dat dezertor, n-a mai ştiut armata de mine, că sunt mort şi m-au dat dezertor. Dar uite că trăiesc şi azi”, a povestit bătrânul. Chiar dacă nu mai aude bine şi are şi probleme de vedere, Florea Pasăre se bucură de viaţă şi nu face excese alimentare sau de altă natură. Rudele care îl îngrijesc spun că ţin în gospodărie o vacă doar pentru a-I asigura acestuia necesarul de lapte proaspăt pe care îl consumă în fiecare zi. „La prima oră, în fiecare dimineaţă, mănâncă aşa cam un kil de lapte, cu mămăligă, iar laptele e de la vaca noastră, că pentru el o ţinem, ca să fie laptele proaspăt. Apoi pe la 2 ziua mai mănâncă o ciorbă, nimic altceva, iar seara înainte de culcare ia un fruct. Are regimul lui şi se ţine bine, altceva nu vrea să mai mănânce seara”, a povestit nora bătrânului. La momentul festiv de ieri a fost prezent primarul localităţii, dar şi comandantul Batalionului 24 Infanterie Târgu Jiu, colonel Raluca Popescu, care, alături de un reprezentant al Centrului Militar Judeţean Gorj, i-a transmis veteranului urări de sănătate şi fericire. „Îi mulţumim pentru ce a făcut pentru ţara noastră, reprezintă un model pentru noi pentru tot tineretul acestei ţări. E un exemplu demn de urmat, mai ales în aceste vremuri în care ne dorim să fie pace în continuare”, a transmis Popescu. Subprefectul Iani Gârbaciu a avut şi el un mesaj de apreciere şi gânduri bune pentru veteranul cu care a păstrat legătura constant în ultimii ani şi pe care l-a invitat inclusiv la ceremoniile de la Târgu Jiu la care Armata a fost prezentă cu diverse ocazii. „ Născut, crescut şi legat de pământul din satul Bucşana, comuna Prigoria, la 19 ianuarie 1922, în familia Gheorghiţa şi Ion Pasăre, a împărţit prispa casei alături de cinci fraţi. Luat la cătănie, încorporat la Regimentul 18 Gorj din Târgu Jiu (1 aprilie 1943), a fost imediat pregătit şi pornit în luptă pentru ţară, alături de Armata Română. Drumul său de front a trecut prin locuri care au rămas scrise, cu urme adânci, în istoria şi conştiinţa noastră. În destine, în oameni: Fântâna Albă, Tiraspol, Odessa, Nikolaev, Mariopol, Sevastopol, Cotul Donului, Harkov şi Stalingrad. A fost luat prizonier pe frontul de Est, în zona Donului şi a Stalingradului, în iadul acelor lupte care au rămas printre cele mai sângeroase din istoria lumii, la 19 august 1944 şi deportat într-un lagăr din Siberia, unde a fost ţinut trei ani, până în septembrie 1946, când s-a întors acasă, la Gorj, în România. Vă puteţi imagina emoţia familiei sale, care îl crezuse pierdut pe front… şi care îi făcuse deja toate cele creştineşti, ca pentru un erou căzut la datorie, inclusiv pomană. Bunul Dumnezeu a rânduit altfel – să se întoarcă în satul de unde a plecat, să trăiască, iată, mulţi ani, alături de familie, de cei dragi, iar pentru noi să devină o lecţie vie. Astăzi am avut privilegiul să îl vizitez din nou acasă, să îi urez sănătate, bucurii şi să îi transmit respectul şi recunoştinţa comunităţii noastre. Mi-au fost alături reprezentanţii autorităţilor locale, judeţene, dar şi conducerea Batalionului 24 Infanterie, Armata Română, cei care îl percep şi îl păstrează acolo, la loc de cinste, printre reperele de onoare, demnitate şi dragoste de ţară. Domnul colonel Pasăre I. Florea este un munte de credinţă, tărie, înţelepciune şi patriotism. Este unul dintre oamenii aceia rari, în faţa căruia te poţi considera binecuvântat pentru şansa întâlnirii şi care te obligă să îţi aminteşti cine eşti, de unde vii şi ce valori trebuie să duci mai departe. Istorie vie”, a transmis subprefectul Iani Gârbaciu.
