Gorjenii care merg la pescuit pe Dunăre, şi nu sunt puţini, trebuie să ştie un lucru important, după ce ieri fluviul a fost populat cu sturioni. Peste 1000 de exemplare de păstrugă şi nisetru au fost aduse din Ungaria şi Austria şi lăsate să crească libere în zona portului Gruia, din Mehedinţi, dar mare parte din peştii respectivi sunt microcipaţi. Autorităţile speră să reducă astfel actele de braconaj la maxim pentru că, după cum spune Cătălin Tutilescu, şeful Gărzii de Mediu din judeţul vecin, de tata aceasta tehnologia va ajuta la monitorizarea exemplarelor aflate în apă sau în bărcile celor care pescuiesc ilegal. „Am eliberat în cursul acestei zile peste 1000 de sturioni care, marea majoritate dintre ei, sunt cipaţi. Deci atragem atenţia tuturor braconierilor că dacă vor captura în plasele lor aceşti sturioni o să-i identificăm. Ne va fi mult mai uşor să facem acest lucru pentru că ne ajută tehnologia şi sperăm să stopăm acest fenomen cât mai rapid”, a menţionat Tutilescu. La eveniment a fost prezent şi un reprezentat al WWF România (Fundaţia Mondială a Naturii), care a finanţat repopularea Dunării cu sturion şi care va monitoriza şi de acum încolo situaţia acestei specii, aşa cum o face şi în Delta Dunării. Cristina Munteanu, cea care coordonează întreaga campanie pentru conservarea sturionilor din partea WWF România, a confirmat că specia a dispărut din zona Mehedinţiului şi din cauza barajelor construite pe Dunăre la Porţile de Fier I şi II. „Sturionii stau, de regulă, în Marea Neagră, cu excepţia cegrăi, care se găseşte doar în fluviu. Stau în Marea Neagră, unde se feresc, apoi trebuie să migreze pe Dunăre ca să se reproducă, ori barajele au redus cam la jumătate distanţa de migraţie. Ei ajungeau până în Germania. Unii dintre ei, desigur, nu toţi. S-a redus foarte mult această rută de migraţia şi, automat, accesul la habitatele de reproducere, adică zonele unde să depună icre”, a explicat reprezentanta WWF. Ea a menţionat că tocmai de accea icrele pentru puietul adus la Gruia provin de la peşti din Delta Dunării, puietul fiind crescut apoi în ferme din Ungaria şi Austria tocmai pentru a se putea aclimatiza la cât mai multe habitate, aşa cum se întâmpla în trecut. Peştişorii aduşi acum în apă vor ajunge la maturitate de abia peste un deceniu şi jumătate, multe dintre exemplare putând să trăiască şi un secol dacă au condiţii propice.
