Traian Bãsescu a revenit la Cotroceni, cu un grad în plus pe umãr şi poate în sânge, dupã nunta fiicei sale, unde s-au servit de toate. Televiziunile au avut grijã din plin sã arate de la chiloţi de doamne şi domniţe şi pânã la icrele negre şi lacrimile lui viitor tãtãiţã, cum se jelea pe fie-sa cea mezinã, cum cã-l pãrãsi de acasã cu un conaş full de lovele. Drama nu fu aşa de mare, cãci mezina e mereu la favorite în mobilul tatãlui, vegheat de SPP şi alte servicii docile, la vocea pastoralã a Întâiului Scoru’ Mic. Şi nunta s-a fãcut şi organizarea şi şpriţul furã de excepţie, semn cã Bãsescu nu a stat degeaba în perioada suspendãrii prezindenţiale şi a campaniei pentru referendumul de demitere a preşedintelui suspendat.
Este de discutat totuşi varianta ca T. Bãsescu sã fi cãutat suspendarea pentru a putea organiza nunta mezinei cu buzele M plus S, mixte şi de iarnã varã, ca sã vadã tot euroiparlamentarul, începând cu Hadrian Severin şi terminând în urlete de stânã cu Jiji Becali. Dacã nu şi-a dorit pauza de la Cotroceni, Bãsescu a ştiut sã profite de ea şi a pus SPP-ul la treabã, sã şteargã pahare, sã sufle sub cort, sã îl înalţe, sã-i sufle în microfoane lui Antonescu, sã aibe vânt la pupa cãtre Italia. Probabil cã Antonel a plecat la Roma sã vadã cum au ieşit românii din doi bãrbaţi: Traian şi Decebal şi se va întoarce cândva în ţara-mumã sã priceapã cum au devenit românii rromâni.
Ţara lui Socru’ Mic este la fel de cãpiatã ca înainte de nuntã şi de a apãrea la tv burta proeminentã şi umanizatã a Elenei Udrea. Emisiunile de tv au culminat cu acel „A plecat fata lu’ Tata!”, înecat într-o respiraţie sugrumatã de peşte oceanic şi rom de Jamaica. S-au întrezãrit aceleaşi lacrimi ca la emisiunea „Stolo e aproape pe moarte, aşa cã voi candida eu”. Numai cã Stolo trãieşte bine-mersi şi în ziua de astãzi, plin de milioane şi adãpat din filosofia şefului sãu de partid cu gândire de barman. Nu conteazã cã, beuturã sã fie şi lovele sã iasã. Lacrimile lui Bãse de la episodul „Se duse şi asta micã, cã deja nici mãcar nu o mai mânca şi rãmânea fãrã prinţ, dacã mai aştepta dupã lovele mai multe” nu au semãnat cu cele din episodul cu Stolo.
Lacrimile de la nuntã furã ale tatãlui rãpus de dorul dupã buzele anvelopate şi dupã geniul mic dintre sprâncene şi dupã trecutul plin de succesuri discursive prin europarlament. Adicã e şi T. Bãsescu om, ce mama dracu! În opt ani de mandat şi de cazne politice şi de înot fluture pe la Vila Infernul sau cum se cheamã, trebuia sã mai respire şi şeful un pic, sã se mai întoarcã un pic cu dosul cãtre popor şi cu faţa cãtre propria familie. Cãci cui îi mai dai câte un dos de pixel peste ochi, pe cine mai înjuri de mamã şi cui îi trasezi o directivã sã pãrãseascã biroul cã ai de lucru, la o sticlã pe jumãtate goalã şi cu busola apecat peste harta piraţilor din Pedelibe, dacã nu celor din familie?!
T. Bãsescu a revenit în prim-plan la televiziunile cancanizate şi reotevizate cu un aer rãsuflat de depãşire a inspiraţiei şi de vânt de bãtrânicã, rãsfirat prin paltonul de pe vremea lui Toma Caragiu. Bãse are acum guler alb, de Socru’ Mic. S-a rãstit la partidele din Opoziţie care se aflã la Putere pe un ton de Soacrã Mare. Bãse e iar puternic, dar e şi „uman”. E un „uman politic”. Poartã încã în piept aranjamentul floral de la nunta mezinei mai bogatã cu un milion de euro sau mai multe milioane bune de silicoane.
Bãse îl pune la punct de Ponta, îl scufundã definitiv pe Antonello de Italia şi îi promite şefului PSD cã îi taie raţia la biberon, în caz cã USL câştigã şi simulacrul de alegeri din iarnã, un exerciţiu formal la care va fi sau nu invitat poporul român. Ar putea sã stea şi acasã, pentru cã mersul la vot, în afarã de a face piciorul frumos, alt rol nu mai are. Bãse vrea sã le transmitã opozacilor de la Putere cã cine vrea sã sugã la ţuţurel trebuie sã treacã sã îşi ridice totuşi cartela de la Cotroceni şi cu vizã de la SPP şi totul e în regulã. Nu mai e loc de întors şi timp de doi ani, toate tipurile de cartele se elibereazã de la Cotroceni.
E doar România, Ţara sugacului în floare, cum este cunoscutã ca brand turistic. Mai nou. Sau mai vechi. În sensul de putred.