Teatrul din Târgu Jiu rămâne fără fondatorul său!

Actorul Marian Negrescu a decis ieri să părăsească definitiv teatrul din Târgu Jiu, ale cărei baze le-a pus în urmă cu trei decenii. În ultimii ani artistul a fost tras pe dreapta, fiind implicat inclusiv într-o anchetă penală care i-a adus nu doar o condamnare cu suspendare, ci şi multă amărăciune în suflet. Ieri omul care a luptat pentru ca la Târgu Jiu să existe Teatrul Dramatic Elvira Godeanu a ales calea exilului. Va mai putea fi văzut pe scenă, dar nu la noi, ci la teatrul din Turda, cu care va colabora în perioada următoare. Pe contul său de Facebook acesta a istorisit lucruri mai puţin cunoscute de spectatori, dar care merită ştiute. „PUNCT! Am luat decizia de a mă pensiona anticipat… În octombrie (2023)ar fi trebuit să se întâmple de drept. Acum 30 de ani, Profesorul Titu Rădoi mi-a dat un telefon. Eram la Craiova, actor al Teatrului Naţional. Începuse, de 2 ani,”era”Silviu Purcărete. Alături de colegii craioveni, din 1991 până în 2000 am jucat pe toate marile scene (la propriu!) ale acestei lumi. 9 ani şi 5 continente străbătute. Aşa m-a găsit telefonul magistrului Rădoi. Între 2 avioane… Mi-a spus că există o şansă să se înfiinţeze un teatru profesionist la Tg-Jiu. Singura problemă, mi-a spus dânsul, era aceea că oraşul meu natal avea nevoie de… mine. Mi s-a părut o glumă. Cine eram eu? Un actor tânăr (aveam 35 de ani) care se bucura de şansa de a juca de-a lungul şi de-a latul acestui glob alături de colegii mei minunaţi de la Craiova. Şi atunci? Ce să fac? Să las deoparte certitudinile legate de o carieră internaţională şi să vin la Tg – Jiu (acasă, ce-i drept) unde magistrul Titu Rădoi (ajutat de Viorel Gârbaciu) , mă aştepta să îmi ofere postul de director al unui teatru care nu exista încă… Am luat decizia să-l mai ascult o dată pe profesorul meu. Consiliul Judeţean Gorj, condus la acea vreme de dl. Ştefan Popescu Bejat,m-a invitat la şedinţa de consiliu din 4 iunie 1993 unde s-a votat înfiinţarea Teatrului Dramatic “Elvira Godeanu” şi numirea mea ca director. Culmea, în contextul aceleiaşi hotărâri de consiliu… Ne-am strâns mâinile, s-au făcut poze şi mi s-a urat succes… Am ieşit de acolo cu hârtia aceea în mână.. Am fost “directorul” acelei hârtii preţ de vreo 3 luni. Nu am avut nimic, niciun birou, undeva, nimic… Oamenii aceia şi-au zis, probabil, :”… acu’, mă băiatule, noi te-am pus director, ţi-am făcut şi firmă, de acuma e treaba ta, fă-l!”… Mă plimbam cu hârtia aia prin oraşul meu şi mă gândeam, Doamne, ce-o fi fost în capul meu?… Apoi m-am dus acasă, pe “11 iunie”, m-am aşezat sub bolta de vie din curtea părintească, mi-am cumpărat un top de hârtie şi timp de 2 luni am scris… Pe atunci nu existau “proiecte de management”. Am scris pe vreo sută de pagini, cum credeam eu că trebuie să construiesc teatrul acesta, făcând un fel de proiecţie pentru următorii 25 de ani.. Exact atât am şi fost director… Aşa a început totul. În 1993. Azi, în 2023, după 30 de ani, spun… PUNCT… Nu voi mai juca în acest teatru. Motivele sunt atât de multe încât aş putea scrie un roman. Nu mă mai regăsesc aici. Nu vreau să vorbesc despre umilinţele pe care le-am îndurat. Nu mă pricep şi nu mă prea prinde rolul de victimă şi nici nu-mi place să fac asta. Ce vreau să spun acum, la plecare…? Vreau să mulţumesc oraşului Târgu Jiu. Oamenilor din acest oraş. Au crezut în în visul nostru şi au umplut sala de spectacol ani la rând. Publicul a crescut împreună cu teatrul acesta. Lor, oamenilor acestora, vreau să le mulţumesc. Pentru dragoste şi pentru încrederea lor. Mulţumesc. Acum, teatrul este închis. Închis… Vreau să le transmit colegilor mei că mai au la îndemână un singur lucru :speranţa. Credeţi în ea! Adunaţi – vă visele frumoase şi continuaţi să speraţi. Chiar dacă acum, e foarte greu. Foarte greu. Credeţi în TEATRU. Nu sunteţi funcţionari. Sunteţi voi, sunteţi Artişti! Şi încă ceva. Încercaţi să rămâneţi Demni. Trebuie să rezistaţi în faţa acelora care se cred veşnici. Nu sunt. Aşa că, luaţi-vă soarta în mâini. Rezistaţi. Iar oamenilor din acest oraş, le transmit să rămână mândri. În istoria teatrală a României (207 ani de la primul spectacol al Teatrului Naţional Iaşi) au fost înfiinţate 66 de teatre. Teatrul Dramatic “Elvira Godeanu” a fost al 67-lea. Da, oraşul Tg-Jiu a intrat în istoria teatrală a ţării, aşa că trebuie să priviţi cu mândrie acest lucru. Teatrul, însă, trebuie apărat. Trebuie apărat de impostori. De cei care îşi cumpără biblioteci pentru decor… Eu, am ajutat cum am putut.. De un lucru mă simt mândru :am reuşit să adun o mână de oameni cărora le-am schimbat destinul. Asta a fost cea mai mare responsabilitate. Uriaşă. După 30 de ani, mă bucur de fiecare în parte. Aţi reuşit. Plec… Îmi voi continua cariera la Teatrul Naţional “Aureliu Manea” Turda. Aici am fost primit cu dragoste şi respect. Am simţit că tinerii mei colegi de la Turda m-au primit cu dragoste. Împărtăşesc această dragoste. Aşa că, la final, mai mulţumesc o dată oraşului Târgu Jiu, prin vorbele unui poet, de astă dată :”… mulţumesc pentru tot şi pentru nimic, dar mai mult mulţumesc pentru acel” mulţumesc “pe care… nu l-am auzit”. Rămâneţi sănătoşi! Punct”, a transmis Marian Negrescu. Mesajul său a generat zeci de comentarii prin care simpli spectatori sau figuri publice din plan local au regretat decizia de retragere, medicul Bogdan Niculescu sau fostul şef al CJ Gorj, Ion Călinoiu, fiind printre cei care i-au transmis public lui Negrescu mulţumiri pentru că a reuşit să facă posibilă existenţa unui teatru la Târgu Jiu.