Într-o perioadă în care asfaltarea şoselelor, a drumurilor naţionale, a celor judeţene, comunale, a oricărui drumeag ce apare pe harta vreunei comune ori vreunui sat din România a devenit un fapt obişnuit, ajuns chiar la nivel anecdotic, să vezi vreo bucată de drum neasfaltată pare o situaţie nu doar paradoxală, ci şi o bulversare năucitoare a ceea ce înseamnă civilizaţia românească, înţeleasă de la nivelul banal al asfaltului!
Astfel de gânduri contradictorii ne tot animă de câte ori ieşim din judeţul Mehedinţi, din comuna Broşteni, traversând râul Motru spre comuna Samarineşti, judeţul Gorj. Aici, peste râul Motru este un pod vechi, beton-metalic, îngust, permiţând doar unui autoturism sau unei căruţe, autoutilitare, ori chiar unui camion de mai mic tonaj traversarea, dar, totuşi, rezistent, care leagă cele două judeţe, aici fiind limita interjudeţeană. Dacă până în marginea mehedinţeană, drumul este asfaltat, începând cu partea dinspre Gorj, acelaşi drum este neasfaltat de ani buni, începând cu podul şi continuând astfel, traversând şi calea ferată până la drumul judeţean ce leagă oraşul Motru de Samarineşti şi restul comunelor până spre Strehaia.
Această porţiune de drum neasfaltat ţine de administraţia comunei Samarineşti, care ar trebui să facă demersurile necesare de a obţine fonduri pentru asfaltare. Ei, bine, aceste fonduri nu au fost obţinute nici după Decembrie 1989, cu toate insistenţele nu doar ale localnicilor, care folosesc drumul spre a scurta distanţele ocolind oraşul Motru sau pentru a merge la celebrul târg de la Broşteni, ori pentru munci agricole, pentru alte mai mici sau mai mari călători pe jos sau cu vreun mijloc de transport. Stupefacţia localnicilor – dar şi a numeroşilor vizitatori ocazionali, partea de drum asfaltat din Mehedinţi trecând pe lângă celebra Culă a familiei Cuţui, căpitan în oastea pandurilor lui Tudor Vladimirescu, şi pe lângă o bisericuţă de lemn, monument istoric, şi ea aflată într-o stare avansată de degradare – stupefacţia, ziceam, este cu atât mai mare cu cât pe la administraţia primăriei Samarineşti s-au perindat multe formule de consilieri locali şi, implicit, de primari, niciunul nereuşind să obţină fonduri şi aprobări de asfaltare, aşa cum administraţia Broşteni a reuşit şi a asfaltat micul drum de legătură până în pod, spre marea mulţumire a localnicilor din ambele limite de judeţ.
Actualmente, primar al comunei Samarineşti este profesorul IULIAN GIURGESCU, fost director de şcoală, aşadar un intelectual, care ar trebui să se străduiască mai mult să îndeplinească un vis devenit, fără exagerare, legendă a locului, să asfalteze acea porţiune de drum de doar vreo 860 de metri, cu atât mai mult cu cât a ajuns în faza avansată a discuţiilor de obţinere a fondurilor necesare, chiar până la uşa… preşedintelui Consiliului judeţean Gorj, pe unde a renunţat să intre, nu ştim din ce motive fie personale, fie de altă natură – avem noi nişte informaţii în acest sens al renunţării! Îi reamintim cu tot respectul distinsului intelectual de sorginte didactică faptul că, aşa cum director de şcoală fiind răspundea de educaţia şi siguranţa elevilor din instituţia sa, aşa acum, răspunde de confortul şi gradul de civilizaţie al locuitorilor din comuna sa, iar pulsiunile personale nu prea au ce să caute în acest context.
Şi tot legat de asfaltarea din zonă, să reamintim şi ce ni s-au mai plâns localnicii – a nu ştim a câta oară! – anume că mai sunt de asfaltat, dar tot amânate spre acelaşi Sfânt Aşteaptă, porţiunile de drum ce leagă Samarineşti, recte, Valea Bisericii, peste deal, de Larga, sat aparţinător, şi, de asemenea, porţiunea dinspre Horăşti, la fel, peste deal, spre Duculeşti-Băzăvani, porţiuni care, toamna-iarna, devin riscant de accesat cu toate străduinţele periodice, altfel salutare, de a le menţine la un nivel acceptabil.
Ne exprimăm încrederea că “domnul director de şcoală”, prof. Iulian Giurgescu, actualmente primar de Samarineşti, va face, chiar dacă în reluare, acele demersuri absolut necesare spre a salva onoarea gorjenilor săi, oameni mândri şi harnici, viteji, unii de-a dreptul geniali, coborâtori din Brâncuşi, Ecaterina Teodoroiu, Tudor Arghezi ori alţii la fel de remarcabili, iar că administraţia judeţeană, în frunte cu preşedintele CJ Gorj, dl. Cosmin-Mihai Popescu va manifesta aceeaşi deschidere spre rezolvarea acestor, cum spuneam, legendare dorinţe a localnicilor samarineşteni.
S. Motreanu
