Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj a organizeat joi 27 ianuarie 2022, începând cu ora 17.00, vernisarea expoziţiei “Icoana de vatră în credinţa populară” la sala „Florin Isuf”.
Etnologul Pompiliu Ciolacu a descoperit pasiunea pentru icoana de vatră la vârsta de 16-17 ani şi de atunci nu a renunţat la ea. Chiar dacă spune că este un efort să găsească astfel de obiecte vechi şi mai ales oameni care să încurajeze astfel de tradiţii, Ciolacu nu a renunţat la aceste obiecte de cult. A avut la nivel naţional numeroase expoziţii, dar a câştigat şi foarte multe premii la concursurile la care a participat împreună cu elevii de la Palatul Copiilor din Târgu Jiu. Etnologul a avut şi expoziţii internaţionale în Polonia, Cehia şi Franţa, fiind trimis de Institutul Cultural Român, Muzeul Naţional al Satului, Muzeul Ţăranului Român, Ministerul Turismului şi CJCPCT Gorj.
Pompiliu Ciolacu este membru stagiar al Uniunii Artiştilor Plastici din România filiala Bucureşti, a publicat până acum două cărţi despre icoana de vatră şi a înfiinţat alături de colegii de la CJCPCT Gorj, Muzeul Crucilor la Măceşu în Târgu Cărbuneşti. Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj a marcat în fiecare an la Măceşu Înălţarea Sfintei Cruci. Managerul CJCPCT Gorj spunea la manifestările care au avut loc în 2021 că “muzeul acesta care a pornit în 2009, iar, în anul 2013, pe lângă secţia exterioară a adăugat şi secţia interioară, şi-a câştigat un loc în istoria culturală a Gorjului, şi, chiar dacă risc să fac această afirmaţie, dar, cred în ea, datorită numărului de turişti din ţară şi din străinătate, a devenit un «brand» cultural, nu numai al acestui sat, nu numai al Târgu-Cărbuneştilor sau al Olteniei, dar şi al întregii ţări!”
Etnolog în cadrul CJCPCT Gorj, Pompiliu Ciolacu spunea că la Măceşu unde a copilărit a avut şansa să cunoască îndeaproape tradiţiile şi obiceiurile satului, care, pe atunci, încă se mai păstrau în forma lor arhaică. A descoperit aici pasiunea pentru un obiect de cult al cărui destin s-a împletit cu cel al multor generaţii. Icoana este aproape de om de la naştere şi până la moarte.
Iată ce scria în cartea sa, „Icoana de vatră în sudul Carpaţilor Meridionali”:”Icoanele scrijelate, numite şi icoane de vatră, erau acele icoane care se confecţionau de obicei din lemn de esenţă tare (stejar şi fag). După ce li se trasa conturul pe bucată de lemn, erau scrijelate cu dalta, custura sau cuiul încins. Erau uşor de confecţionat, dar erau şi cele mai expuse la deteriorare, deoarece stăteau lângă vatra focului şi se afumau, ba chiar se şi carbonizau uneori. De foarte multe ori acestea erau colorate în două-trei culori de apă. Există, fireşte, dincolo de deosebirile de tehnică, destule elemente comune pentru oricare gen de icoană din multele cunoscute. Ele se referă, în primul rând, nu la tehnica execuţiei, ci la organizarea materialului vizual, altfel spus, la subiectul icoanei. Sunt icoane cu un singur personaj, dar şi icoane cu două sau mai multe personaje şi registre, mergându-se până la icoanele de tip prăznicar, unde sunt reprezentaţi nouă sau chiar mai mulţi sfinţi.” Pompiliu Ciolacu este unul dintre puţinii meşteri care mai fac icoane de vatră.
Organizatori: CJCPCT Gorj
UAP Filiala Bucureşti
Ministerul Culturii, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Gorj
