Numărul locuitorilor din comuna Schela a scăzut aproape la jumătate în ultimii 20 de ani, cifrele oficiale arătând că în satele de aici mai trăiesc în mare parte doar bătrâni. Tinerii sunt de mult peste hotare, iar cei care încă nu au apucat să plece îşi fac şi ei planuri şi bagajele pentru că îşi dau seama că, altfel, nu vor avea parte de un viitor mai bun. Primarul Aristide Şerbănescu este şi el un „tânăr” de 72 de ani, cum îi place să glumească. Numărătoarea aproximativă pe care a făcut-o prin comună îi arată că jumătate din cei care locuiau în comună în anul 2000, când el prelua destinele localităţii, acum sunt morţi sau plecaţi în străinătate.
„Pe o uliţă de 750 de metri sunt 9 familii plecate în afară. Au rămas bătrâni şi case goale. Unde mă uit văd doar băieţi aşa ca mine, la fel de tineri. Eu am 72 de ani şi de asta nici nu găsesc un înlocuitor aici la primărie ca să îi predau ştafeta pentru că toţi sunt aşa ca mine. Eu nu aş vrea să mai candidez, dar dacă toţi suntem pe aici numai tineri şi frumoşi…Avem probleme mari din cauza asta. Au venit cei de la BRUA, cu conducta de gaze, şi au vrut să angajeze 10 muncitori necalificaţi pe care să îi angajeze pe şantier. Nu am găsit un tânăr care să meargă la muncă acolo. Numai bătrâni şi femei în vârstă, cu care nu are nimeni ce face pentru că nu fac faţă lucrărilor de pe şantier. Când am venit eu la primărie în anul 2000 eram vreo 3200 de locuitori. Acum mai suntem 1704. Ne-am înjumătăţit. Am două naşteri pe anul trecut şi cât a trecut din 2019. Două naşteri. La decese stăm altfel pentru că sunt 3-4 pe lună. Comparaţi două naşteri cu atâtea decese lunar şi vedeţi unde vom fi peste 20 de ani”, spune primarul din Schela.
Depopularea se vede cel mai bine în discuţiile cu localnicii. Pe la porţi mai sunt doar oameni în vârstă, iar despre tineri toată lumea spune că sunt în străinătate. „Aici nu ţi se oferă nici posibilitatea de a lucra lângă casă şi să fii şi bine plătit. Zicem că pleci la Bucureşti sau altundeva în ţară ca să munceşti, pentru că sunt locuri de muncă la noi, dar acolo unde munceşti acolo laşi banii. Aşa că ori că stau plecat de acasă şi îmi las familia aici ca să merg la Bucureşti ori că merg în străinătate eu tot plecat sunt de lângă cei dragi. Câştigul, în schimb, în afară nu se compară cu cel din ţară. În România cam toată lumea îţi dă minimul pe economie, în timp ce, în Germania, acolo unde lucrez eu, numai alocaţia pentru un copil se apropie de 200 de euro. Cu doi copii ăla e salariul minim. La noi în familie toţi suntem plecaţi, iar pe aici prin sat tot ce e tineret e dus în afară. Eu am venit acum să-mi rezolv nişte probleme şi plec imediat înapoi. Acolo preţurile sunt cam ca la noi, dar câştigurile nu se compară. Poţi fi plătit de 5-6 ori mai bine ca la noi”, spune unul dintre puţinii tineri din Schela aflaţi momentan prin localitate, îngrijorat şi el de situaţia respectivă. O vecină trecută de 80 de ani descrie şi ea cel mai bine situaţia din comună. „Ieşi cu o găină în stradă şi caută un tânăr să ţi-o taie şi o să vezi că nu găseşti pe nimeni. Nu-ţi taie nimeni găina că nu are cine, aşa am ajuns”, spune şi bătrâna.
