Activiştii de mediu de la Greenpeace au identificat o localitate din România unde autorităţile au renunţat la extracţia lignitului, reuşind însă să creeze şi alternative suficiente pentru oamenii care o viaţă întreagă munciseră în minerit. Localitatea respectivă nu este, din nefericire, din judeţul nostru, ci de la Prahova şi se numeşte Filipeştii de Pădure. Ea este prezentată într-un fel de reportaj al ecologiştilor care încearcă să convingă opinia publică de faptul că se poate face economie de piaţă şi în zonele miniere. Conform materialului respectiv, 6000 de oameni lucrau în 1990 la mina de lignit de aici din cei 10.000 de locuitori ai comunei. Acum mai sunt „pe baricade” doar zece, iar în pământ 2 milioane de tone de lignit au devenit rezerve, după ce statul nu a mai alocat fonduri pentru exploatarea lor.
Mulţi au ieşit la pensie, iar ceilalţi s-au recalificat. Au devenit măcelari sau sudori, iar femeile lucrează în domeniul confecţiilor textile. Firme private au venit aici şi au deschis diverse afaceri în perioada în care zonele miniere aveau statut de zone defavorizate. Cifrele oficiale arata că puţin peste 500 de localnici au nu un loc de muncă în Filipeştii de Pădure, situaţia de acolo părând ceva greu de crezut. Tranziţia de la meseria de miner la cea de orice altceva a fost posibilă şi după ce liceul din localitatea prahoveană a încetat să mai pregătească electricieni sau lăcătuşi minieri, reprofilându-se pe domenii noi, de cofetar, măcelar sau textilist. Cei de la Greenpeace cred că astfel de lucruri ar fi posibile şi în Gorj, doar dacă ar exista mai multă implicare din partea autorităţilor locale. Ecologiştii susţin că o astfel de schimbare a structurii economice a judeţului este cu atât mai necesară cu cât reducerile de personal vor continua în minerit şi în următorii ani.
