Care Opoziţie, când PDL nu s-a dezmeticit bine nici pânã acum dacã se aflã la Putere în continuare sau au trecut pârleazul în partea cealaltã? Pânã mai deunãzi pedeliştii umblau cu piepturile bombate şi nu au crezut nici în al 13-lea ceas cã pot sã pice atât de tare în cap la alegerile locale. Mulţi dintre liderii partidului erau de mult deraiaţi şi au pierdut contactul cu poporul, ţara şi realitatea. Nimeni din PDL nu a crezut vreodatã cã se va putea ajunge atât de jos. Poate doar şeful de facto al PDL, Traian Bãsescu. Nici nu l-a interesat cât negru sub unghie cã partidul care i-a adus douã mandate a fost aproape pulverizat. Atât de cinic este şeful statului şi fostul şef al democraţilor, încât se mulţumeşte cu gândul cã putea sã fie şi mai rau.
Pedeliştii nu se opresc nici în al 14-lea ceas în a-şi plãti poliţe unii altora, semn cã sunt multe rãbufniri şi multe lupte de dat în interiorul unui partid care fumegã dupã alegerile locale. Traian Bãsescu nu are nici cea mai micã remuşcare în a se lepãda de partidul care i-a trimis fiica anvelopatã în Parlamentul European, cu discursuri scrise prost de alţii şi recitate la fel de prost de fiica Marinarului. Singurul care a reuşit ceva a fost cel mai hulit dintre pedelişti, omul care le încaseazã pe toate şi cel care nu renunţã la anumite lucruri nici când se aflã cu lumânarea la cãpãtâiul politic. A câştigat Primãria Cluj şi nu renunţã la şefia PDL. Adicã la pedelişti se practicã sinuciderea cu prelungiri. Dacã Boc rãmâne în continuare şef la partid, mizând pe legitimitatea câştigãrii alegerilor la Cluj, atunci PDL se poate aştepta la un rezultat similar ca la locale, când vor veni alegerile generale, din toamnã.
Traian Bãsescu nu mai este acel preşedinte jucãtor care ţine Guvernul în joc de glezne şi pe popor la fel. Nu mai este principalul prezentator de buletine de ştiri şi de meteo al ţãrii, când anunţa ce vremi mai vin şi cât şi de unde trebuie sã se împrumute ţara sau sã îşi cumpere centuri de siguranţã. A deventit un tip care pare cã nu are nicio legãturã cu ceea ce s-a întâmplat în România ultimilor ani în care a crescut TVA, a dictat împrumuturi şi politici de privatizare sau a ţinut la poartã serviciile secrete. Bãsescu vrea sã joace rolul bãtrânelului simpatic, fãrã chelie, care vrea sã îşi tragã de sfoarã câinele prin parc sau care îşi plimbã nepoţeii pe genunchi. Nu mai este animalul politic feroce care îşi strivea fãrã milã adversarii politici. El este omul care se transformã într-unul din pensionarii ţãrii şi vrea ca lumea sã îl trateze cu bonomie, ca pe un bãtrânel care îşi târâie brâul cu speranţã spre medicamente mai ieftine şi spre ziua de mâine.
Nu i se mai roteşte privirea aleatoriu, nu mai ridicã degetul ameninţãtor, bea ceai cu Alteţa Sa Charles, spune prostii. Probabil cã se gândeşte cã i se iartã tot, fiind un biet viitor pensionar, iar pensionarii duc o viaţã grea în România şi trebuie trataţi cu blândeţe.
Deocamdatã, nicio lacrimã pentru PDL. Ori Bãse a vãrsat mereu lacrimi când a vrut sã salveze câte ceva, de regulã aparenţele. Pentru PDL nu a vãrsat în prime time nicio lacrimã. E mai important sã cumperi albiturã pentru ciorbã, decât sã veghezi la instituirea unui echilibru pe scena politicã între Putere şi Opoziţie. Traian are o durere gravã de cot când vine acum vorba de ce se întâmplã cu politica. Se face cã trece pâş-pâş prin cartea de istorie cãtre finalul de mandat şi nimeni nu va sesiza cât de goale îi sunt paginile ultimilor ani de mandat.
Nici mãcar un vin cu Jiji Becali, la cramã şi apoi la volan? Ce vremuri. Unde sunt lacrimile pentru dragã Stolo? Ce lacrimi consistente… Bãtrânul lup de mare preferã acum medidaţia în compania nepoţilor; probabil îşi face calcule dacã îi ajung banii de la saltea pânã la sfârşitul mandatului pe aceastã lume şi dacã fetele au tot ce le trebuie. Nu mare ar fi surpriza ca Traian Bãsescu omul sã aparã şi pe la emisiuni de gãtit.
