Epave germane „răsărite” în Dunărea secată!

Dunărea a secat atât de mult în zona de sud a Mehedinţiului, în aval de Porţile de Fier II, încât, în unele locuri, pescarii o traversează la pas, ca pe un simplu râu. Debitul era la începutul săptămânii de 1500 mc/secundă, cu perspective de 1400, faţă de o medie normală de 4000 mc/secundă. Cantitatea mică de apă a făcut ca în aval de Porţile de Fier II să apară în albia fluviului epavele a zeci de nave militare germane scufundate în al doilea război mondial. Pescarii veniţi de ani de zile pe malul fluviului privesc zilele acestea de pe locul în care în primăvară îşi luau apa pentru gătit şi se miră cât de mult a putut seca Dunărea în această perioadă. Unul dintre ei, din Motru, spune că stă împreună cu prietenul lui pe malul fluviului din martie până în noiembrie, dar o situaţie atât de deosebită ca acum nu a mai întânit niciodată. „Şi eu şi prietenul meu sunt pensionari, plecăm primăvara devreme de acasă şi ne întoarcem când vine frigul. Ceea ce se întâmplă acum e de neimaginat. Păi toată ziua acum în loc să prindem peşte intrăm pe fundul fluviului şi ne căutăm bucăţile de plumb pe care le-am pierdut în anii trecuţi. Noi venim în acelaşi loc şi ştim unde să căutăm. Apa nu trece de brâu, iar ca să ajung la ea trebuie mers vreo 200 de metri. Atât a secat albia, iar în ultima săptămână au tot început să apară epavele despre care se tot vorbeşte. Noi mai vedeam câte una vara, când mai venea seceta, dar ca acum să iasă la suprafaţă toate nu era de conceput. Ajungem să mergem pe locurile pe care le consideram ca fiind fundul fluviului. Nu mai e apă şi aşa au ieşit epavele nemţilor la suprafaţă. Au început să moară şi peştii, iar noi nu mai mergem cu bărcile noastre pentru că avem probleme. Pe zona de şenal navigabil nu ne băgăm pentru că nu se poate, deşi barja şi vapoare nu mai trec pe acolo, iar pe restul albiei nu mai avem apă. Ţinem bărcile la mal pe uscat. La una din ele am rupt elicea pentru că a dat în pietre, nefiind apă. E o situaţie tare complicată”, a spus pescarul de pe malul Dunării. Un altul, venit de la Târgu Jiu, tocmai prinsese un somn de aproape 10 kilograme la câteva ore după ce ajunsese pe malul fluviului de acasă. „Am şi trimis copii cu somnul repede acasă ca să nu se strice pe căldurile astea, că e păcat de el. Dacă rămâneţi pe mal şi priviţi o să vedeţi din loc în loc cum peştii se zbat acolo unde se termină apa. E puţină şi nu mai au atâta spaţiu pentru a trăi. A secat atât de mult că au ieşit epavele de pe fundul apei la suprafaţă. La început văzusem una singură, iar acum sunt toate ieşite. Aşa ceva nu m-aş fi gândit niciodată”, spune bărbatul. În apa fluviului îşi fac baie şi turiştii veniţi din Timişoara pentru câteva zile. Intră în apă acolo unde în mod normal ar fi trebuit să fie vapoarele. Aici apă nu le ajunge la piept, aşa că înoată fără griji. Dune de nisip şi insule formate pe fluviul secat pot fi întâlnite la tot pasul, la fel ca şi epavele nemţeşti. Povestea lor ţine de cel de-al doilea război mondial, când nemţii au decis să îşi scufunde întreaga flotă pe care o aveau pe Dunăre pentru a nu fi capturată de trupele sovietice. Au blocat astfel, atunci, şi circulaţia pe fluviu şi nici nu au putut sovieticii să pună mâna pe vreo navă germană. Profesorul de istorie Romeo Popa a explicat şi de ce autorităţile nu întreprind nimic nici măcar acum, când fluviul e secat, pentru a îndepărta epavele de pe pe albia goală a Dunării. „Nu se poate face nimic din partea autorităţilor pentru a fi scoase deoarece sunt încă periculoase. În interiorul lor se află în continuare armament, mine şi o serie de alte lucruri care pot exploda şi pot pune în pericol orice acţiune a scafandrilor sau a celor care ar interveni. Din câte am înţeles, sunt vreo 170 de astfel de nave pe malul sârbesc şi vreo 20 pe partea românească. Multe sunt în dreptul localităţii Prahovo. Când scade Dunărea, când debitul este mic, aşa cum e acum, epavele se pot vedea şi sunt o ameninţare, de aceea nu se atinge nimeni de ele”, spune profesorul. Pentru cei ajunşi în zonă, fie la pescuit fie pentru câteva zile petrecute la cort cu familia, epavele sunt un obiectiv turistic. Oamenii le admiră de la distanţă şi privesc în zare cum apa Dunării este mai puţină de la o zi la alta, în timp ce epavele sunt tot mai vizibile.
Luminiţa Ciuncanu