Nu mai încape nicio îndoialã cã politicienii au început deja sã batã în lung şi în lat cãtunele, potecile, aleile, hârtoapele, vârfurile de munte şi sã rãscoleascã în ultimele coteţe din curţi sau în grãdini de zarzavaturi dupã babe care nu ştiu încã ce e aia ţeapã sau pe vremea lor ţeapa nu venea aşa de des ca pe vremea de acum. Aşa cã nu ţin seama care e ţeapã şi care e promisiune electoralã şi li se pare un lucru de soi dacã un politician cu sau fãrã mustaţã vine şi le strânge mâna. Numai pe vremea lui Mihai I se mai întâmpla asta, mumã, şi trebuie sã-l votãm pe domnul care pentru 30 de zile a renunţat la Armani şi la Volvo şi a trecut la Logan şi cizme de cauciuc. Umbla chiar şi în cãmaşã brodatã, sã semene cu flãcãii din sat, feciorii de pe vremea babelor care şed umile şi umilite pe la poartã. Nici nu ştiu cã sunt umilite şi pot fi traficate pe rând de toţi politicienii care trec prin sat, pe la poartã şi le pot pupa pe toate pãrţle. Chiar şi pe pamperşi, acolo unde este cazul şi necazul.
Babele nu prea ştiu ce este politica şi preferã mai mult un etnoteve şi oteve, decât un erteve sau o realitatea de searã. Oricum, când se face ceasul nouã, adicã 21 pe limba nouã, babele se bagã sub scoarţã şi trag la sforãieli şi alte pârţuri fade. Îşi aduc aminte înainte de a intra în starea alfa sau în somnul de veghe, ce galeş le privea pãdurarul, pe undeva prin anii 46 – 47 şi ce mai sãreau la horele din sat, când era abia nişte copile. Ştiu despre vot, dar se fac pe la lume cã nu ştiu, atunci când sunt întrebate. Spun cã nu ştiu ele de-alea şi cã iese cine trebuie sã iasã. Oricum, dacã feciorul din afişul electoral e un pic galeş şi are şi o mustaţã corbuitã pe deasupra de fumãtoare, chiar cã meritã sã fie ales la parlament, cã nu poate merge orice frezã rebegitã sã ne reprezinte ca olteni, la Capitalã. Pânã şi Caragiale se purta cu favoriţi şi cu mustãţi din alea arcuite. Mustãile de tipul Tudor Vladimirescu inspirã multã încredere şi babele ştiu cã un om de stat are altã faţadã când şade de vorbã cu alţi oameni de stat, la parlament.
Munca la parlament este grea, deşi babele au vãzut şi ele pe la teve cã parlamentarii citesc mult şi se uitã la femei dezbrãcate la nişte televizoare mici cu taste. Din când în când mai vorbesc şi la telefon cu diferite neamuri şi nepoţi, cã doar trebuie ajutaţi şi ei, sãracii. Urmeazã, soţiile, fraţii, unchii, vecinii, obligaţiile de la partid şi apoi, poate, şi poporul. Babele din sat ştiu cã e greu ca tânãr parlamentar sã stai cu mâinile în sân şi sã nu faci ceva pentru ai tãi, de acasã. Degeaba te apuci sã munceşti pentru popor la legi, dacã eşti mereu cu gândul la ai de-acasã, cã ce mãnâncã, la ce colegiu din Anglia studiazã, ce licitaţii o mai fi câştigat, sãracii, cu ce interlopi o mai fi fãcut câte un biznis şi dacã au trecut profitul la firme, pe numele bunicii de la Vãscãuţi.
Babele din sat ştiu de la teve cã vine iar o campanie electoralã şi vor fi pupate toate pe sub batic. Veta a lui Ciuciulete are ruj de la fie-sa şi, la ocazii mari, când vin oameni mari de la oraş îşi dã cu ruj pe buze şi peste mustaţa neepilatã, mijitã de vreo 78 de ani pe sub fosele nazale. Nu sunt nici mãcar aseptice. „Mumã, cã în anii trecuţi au mai dat gãleţi!”. La alegerile astea, din iarnã, babele au auzit cã nu mai dã nimeni nimic. Nici mãcar un morcov tare pentru omul de zãpadã. Domnii de la oraş au în ei şpil şi ştiu sã înfigã sub batic cu dinţii o bancnotã de 50 de lei. Alţii se mulţumesc sã le spunã: „Mãicuţã dragã, o sã te ajut sã îţi iei pensia” sau „Am adus un drum rapid prin Gorj, care sã te conecteze, mumã dragã, la reţeaua globalã de drumuri”. E vorba de ruta rapidã Calafat – Craiova – Târgu Jiu şi pânã la Simeria. Asta fu, de exemplu, realizarea de final de mandat a senatorului Unealtã, zis Greblã. Şi ultimul centenar din judeţ aflã de fãcãtura parlamentarului, zis Mâţu, dupã mustaţã. De facerea parlamentarului, pardon. Treaba e cã autoritãţile au vreme sã facã calea, cacofonia e intenţionatã, rapidã pânã în anul 2050. Aşa cã e vreme de murit pentru babele din sat. Şi votul lor e bun pentru cei care mizeazã prea mult pe fericirea cu duhul a românilor şi a româncelor ajunse la senectute. Tot sustragere de la moralitate se cheamã şi ducerea cu preşul a babelor din sat, pentru un vot din Senat. Un vot chinuit pentru un nou mandat. Bine cã a apãrut aceastã din urmã realizare cu poteca rapidã spre Viena. Dacã o avea Mihai Viteazul la dispoziţie, poate cã alta era soarta românilor şi a actualelor babe de pe la porţile gorjeneşti şi olteneşti. Nu degeaba i se spune Unealtã, zis Greblã. Traficant de bun simţ. Promisiunile sale electorale nu iartã nicio babã. Cã doar nu l-o verifica babele la prezenţã şi la luãri de cuvânt în plen. Iar ca sã plece sã-i verifice poteca rapidã, nici atât. E cel mai facil vot de luat. De-ar fi doar unul ca el. Parlamentar, parol! Domn parlamentar revoluţionar decembrist. Cãci în decembrie poate se deşteaptã babele şi-l voteazã pe Mâţu, dacã tot preferã etnoteveul, în loc de erteveul. Cu mustaţã.
