Unul dintre cei mai prosperi patroni ai deceniului trecut, falit în prezent, Victor Drãgoi, poate fi considerat una dintre victimele cãmãtarului Habitu. Acesta şi-a extins firma la care era asociat cu Anca Buluz, iar dupã ce a accesat nişte fonduri europene s-a ales şi cu un dosar penal instrumentat de DNA pentru un prejudiciu de peste 1,2 milioane euro în care au primit o sentinţã de trei ani de închisoare, nedefinitivã, societatea celor doi intrând la apã. Drãgoi a tot sperat cã îşi poate salva firma şi aşa a ajuns sã se împrumute la Habitu circa 150.000 de lei, dupã cum a mãrturisit, sub jurãmânt, fosta sa asociatã.
Buluz a povestit în faţa judecãtorului de caz cã dupã ce a ieşit din firmã a mai trecut totuşi pe la sediul din Bãleşti al societãţii pentru cã îşi mai ajuta fostul partener din când în când. Într-una din zile l-a gãsit însã pe Drãgoi alb la faţã şi transpirat tot, cu Habitu în spatele sãu, ca şi cum ar fi avut o armã înfiptã la coaste, pentru ameninţare. Bãrbatul i-a spus atunci acesteia cã nu are nevoie de ajutorul ei, continuând sã scrie nişte hârtii care ulterior s-au dovedit a fi facturi antedatate, solicitate de Habitu. Hârtiile fuseserã antedatate în speranţa cã vor fi prinse în contabilitatea firmei înainte de perioada intrãrii în faliment, lucru care nu s-a mai întâmplat. Dupã ce Drãgoi a scãpat de musafirul sãu, acesta i-a povestit martorei Anca Buluz cã nu putea vorbi pentru cã avea un pistol înfipt în spate.
Conform celor declarate în instanţã de martora audiatã, Habitu ar fi luat din firma celor doi cel puţin şase tone de miere, televizioare, centrale termice în valoare de 50.000 de euro, precum şi alte „nimicuri”. Totul în contul datoriei, despre care martora a spus cã trebuia returnatã cu o dobândã de 10% pe lunã, deşi iniţial ea menţionase cã nu cunoaşte nimic, în cele din urmã reamintindu-i-se cã este sub jurãmânt şi cã trebuie sã spunã adevãrul. Habitu evident cã nu se pricepea sã vândã mierea, dar, prin intermediul unui alt martor din acest dosar, audiat deja, Dan Diaconu, fostul „Dantex”, a rugat-o pe Buluz sã transforme mierea în bani, lucru pe care aceasta l-a refuzat. Pe facturile antedatate fuseserã trecute ca datorii nişte rezervoare de inox noi nouţe, pe care cãmãtarul le vroia pentru a le vinde şi a-şi recupera banii. Rezervoarele au ajuns însã înapoi la firme de leasing de la care fuseserã achiziţionate.
Judecãtorul de caz l-a audiat în acest dosar şi pe Geanã Stroe, fratele Manuelei Floarea şi cumnatul denunţãtorului Dan Radu Floarea. Acesta era administrator la o firmã a sorei sale şi, din când în când, era rugat de cumnatul sãu sã-i ducã lui Habitu câte un plic cu bani în contul sumelor împrumutate de la cãmãtar. El spune cã nu s-a uitat vreodatã în plicuri, dar ştie cã erau sume care ajungeau şi la 15.000 de euro. Stroe a povestit cum a semnat, fãrã sã citeascã amãnuntele, nişte contracte cu Habitu în care îi vindea un teren şi o clãdire de la marginea oraşului, pentru preţuri care au variat între 2 şi 3 milioane de lei. Hârtiile erau refãcute la solicitarea lui Floarea, fãrã ca el sã cearã amãnunte şi fãrã sã fi vãzut banii de la Habitu. „Suma figura ca plãtitã, dar nu a fost plãtitã de inculpat”, a menţionat martorul. Cei doi au ajuns sã facã „afaceri” de acest gen în condiţiile în care fratele Manuelei Floarea se plânge cã în 1993 Habitu l-a bãtut şi pe alţi doi veri ai sãi, iar vara trecutã l-ar fi ameninţat şi i-ar fi cerut sã-i spunã cumnatului sãu sã-i restituie banii cu care îl împrumutase.
