Jalnici şi patetici. Scurt şi cuprinzãtor. Aceste douã cuvinte surprind exact ceea ce se întâmplã cu cei doi lideri al Uniunii Social-Liberale: Victor şi Crin. Unii îşi mai puseserã speranţe în partidele aflate în opoziţie. Nu pentru cã ar fi pline de oameni “sãraci şi cinstiţi”, ci pentru cã e timpul sã mai fure şi alţii şi sã nu mai continue tot cei portocalii. Se pare cã va fi foarte greu ca actuala guvernare sã fie datã la o parte. Cei care ar trebui sã le sufle în ceafã le ajung acum cu rãsuflarea la turul pantalonilor şi dacã o sã mai continue în ritmul în care o fac în prezent s-ar putea ca rãsuflarea sã fie undeva la nivelul podelei. Sau al ringului de la electorale, pentru cã acolo se va da bãtãlia pentru ce a mai rãmas din ciolanul patriei. Cu cele douã caricaturi de lideri nu va face nimeni treabã, chiar dacã vor câştiga alegerile. Sã spunem, la limitã. Ponta este doar un costum umplut cu paiele socrilor şi mentorilor sãi, seniori ai PSD, iar Crin Antonescu are un bioritm de adult internat la Cãminul de bãtrâni. Omul este aşa de plictisit de viaţã şi de replicile inteligente, încât probabil cã ajungerea pe postul de la Cotroceni ar echivala cu o bine meritatã ieşire la pensie. E greu cu oameni transparenţi şi plictisiţi în politicã şi în administraţie. Atât de transparenţi încât se vede prin ei scaunul pe care stau, inclusiv cel de la toaletã.
Jalnicã şi pateticã este prestaţia celor doi de când aceştia au preluat frâiele celei mai mari Uniunii tribale de partide din România. Pânã mai ieri îşi disputau ariile de vânãtoare, iar acum au pilit vârful suliţelor şi şi-au pus pe ţambal pielea de mamuţi politici. Chiţãie pedant din aceeaşi peşterã şi considerã cã analizele de sintaxã sau lecţiile de etimologie sau eticã îi pot transforma în jucãtori pe eşicherul politic. Pesediştii lui Ponta şi ªova seamãnã cu o gaşcã de tineri scãpaţi noaptea din clubul în care cântã Hi-Q, iar de mânã îi ţin bunicii şi unchii Iliescu şi Nãstase, pentru ca micuţii sã nu dea cu fundul de gheaţã. Profesorul Crin mai are puţin şi intrã de tot în umbra soţiei ca şi palmares politic: atât de activ este în lupta cu balaurii politici portocalii.
Uniunea tribalã nu are nicio şansã sã duduie la alegeri, cel puţin ca prospeţime de idei, chiar dacã formal s-ar putea sã fie tot împreunã. USL e un soi de Titanic despre care nimeni nu crede cã s-ar putea scufunda, cã ar putea pierde procente în timp ce alţii aflaţi la guvernare puncteazã de la o zi la alta. “Suntem prea puternici şi prea mulţi…!,” îşi spun useliştii, ca sã nu câştige mãcar din inerţie. Probabil cã acesta este şi calculul pe care şi-l fac. Cãci triburile unite vor fi pânã la urmã votate de cei dezamãgiţi şi disperaţi, ar spune useliştii.
Poate cã pe alegãtor nu-l mai intereseazã nici cine este la guvernare pentru cã oricum ştie cã toatã lumea furã, aşa cã s-ar putea sã meargã la alegeri doar cu gândul de a se alege şi el cu ceva, dacã toţi cei pe care pune ştampila furã. Iar puterea are mai mulţi bani decât opoziţia, fiind evident la putere şi având pe mânã bugetul ţãrii. Probabil cã cine va da mai mult alegãtorului, acela va avea cei mai mulţi sorţi de izbândã. Nu va mai conta cine crede sau nu în Dumnezeu, cine îi apãrã sau îi vâneazã pe moguli sau pe baroni, cine pe cine trage în ţeapã, cine trãieşte sau nu trãieşte bine. În alegeri va fi valabil, cel mai probabil, principiul din afacerile cu statul: dai un leu cui trebuie, dar ştii cã iei dupã aceea 10 lei. Aşa cã trebuie sã scoţi banul ca sã îţi mai înghitã alegãtorul încã un rând de miciuni. Nu mai merge cu eroii revoluţiei, cu cei care au murit pentru libertate, cu nãzuinţele poporului român, cu omul simplu de la ţarã care e de fapt inteligent şi nu prost cum îl cred politicienii îmbuibaţi. Textele acestea sunt vechi şi afumate.
Un exemplu al debandadei din USL este cazul “Aura Vasile” şi reacţiile stârnite de acest caz. În timp ce Victor ridicã din umeri şi anunţã şi alte plecãri, Vanghelie bate cu pumnul în masã, îşi trimite la origini colegii şi adversarii, ridicã pulsul, face ceva. Care este! Domnul procuror îşi vede mai departe de treabã pe Titanic şi legãnatul vaporului îi asigurã un somn lin lui Crin. Chiar au de ce sã spere la încã un ciolan termitele portocalii!
