Festivalul RomânIA Autentică – încă o ediţie deosebită!

Mii de oameni au venit în cele două zile ale ediţiei din acest an ale Festivalului RomânIA Autentică, desfăşurat la Hobiţa, în apropierea Casei Memoriale Constantin Brâncuşi. Drumul de la Târgu Jiu spre satul marelui sculptor s-a aglomerat constant pe traseul care include şi zona Brădiceni, mulţi dintre participanţi preferând să facă un ocol pe aici pentru a nu fi nevoiţi să aştepte la semafoarele instalate pe şantierele dintre Bârseşti şi Runcu. Dar odată ajunşi la Hobiţa, oamenii au uitat de toate grijile şi au intrat în atmosfera tradiţională creată cu mult efort de către organizatorii festivalului. Nu mai puţin de 140 de meşteri populari din toată ţara au venit cu produsele lor tradiţionale aici, şapte dintre ei fiind declaraţi de Ministerul Culturii drept Tezaur Uman Viu. Printre cei şapte s-a aflat şi gorjeanul Ciuncanu Gheorghe, meşterul din Tismana făuritor de costume tradiţionale schilăreşti, unicat la nivel de ţară. Aici a fost prezent şi botoşăneanul Constantin Ciubotăriţa, fost concurent la Românii au Talent şi Tezaur Uman Viu, badea Costică fiind un nesecat izvor de glume. Pentru oamenii veniţi la festival, îmbrăcaţi, de regulă cu câte o ie, munca meşterilor a fost una care i-a impresionat, costumele tradiţionale sau diversele obiecte de artizanat expuse impreionând pe oricine le-ar fi văzut fie şi doar pentru câteva clipe. „Cred că toată lumea ar trebui să afle ce pot să facă din mâinile lor aceşti meşteri populari. Tot ce vedeţi aici e tradiţional, lucrat cu mânuţele lor, fără să aibă acces la maşinării, asta înseamnă tradiţie, poporul român şi meşterii noştri populari. Totul este extraordinar de autentic şi de frumos aici la Hobiţa”, a spus o localnică. Până şi motocicliştii au renunţat la costumele de protecţie şi au venit, la viteză redusă, echipaţi cu ii răcoroase, numai bune de purtat pe astfel de temperaturi ridicate. Aceştia au atras repede privirile, chiar dacă înaintea lor avusese loc o paradă a portului popular la care oamenii se înghesuiseră să participe, impresionaţi fiind de frumuseţea costumelor. „Pe motocicletă este mult mai bine în costumul acesta, dat fiind că este cald, însă noi purtăm echipamentul de protecţie pentru că e necesar, însă pe traseul acesta ne-am permis să renunţăm la geci şi eventual mănuşi, dar casca e obligatorie”, a spus una dintre motocicliste. Fondatoarea festivalului, Cristina Chiriac, de la „Flori de Ie” a venit şi anul acesta la Hobiţa. A fost solicitată pentru fotografii aproape la fiecare pas, la plecarea din satul lui Brâncuşi ea mărturisind pe reţelele de socializare că experienţa de aici a fost una de neuitat, de anul trecut ea fiind cetăţean de onoare al comunei Peştişani. „Mi-am ţinut lacrimile în colţul ochilor, ca să nu curgă peste vis. Dar adevărul e că m-a durut frumos. Atât de frumos, că mi s-a făcut pielea de furnică. Astăzi, la Hobiţa, am văzut cum visul meu mergea călare, în cămeşi vechi, printre oameni. Nu pe scenă, nu într-un dosar cu proiecte. Ci acolo, în mijlocul bărbaţilor care deschideau parada. În paşii lor, în tăcerea lor, în demnitatea lor — era România care nu cere nimic, dar dă totul. Şi atunci mi s-a strâns gâtul şi mi-am zis: aici e, Cristina. Ăsta e visul. Nu mai e al tău. E al lor. L-am născut în 2016, cu teamă şi cu încredere, dintr-o întrebare care îmi ardea în inimă: Mai are România nevoie de sacru, de rădăcini, de ie? Şi astăzi, nouă ediţii mai târziu, răspunsul merge călare, cu cămeşi albe, pe uliţele din Hobiţa. Nu pentru că am ajuns departe. Ci pentru că ne-am întors. La ceea ce nu trebuie spus tare, dar trebuie simţit deplin: acasă. Hobiţa. Brâncuşi. Rădăcini. Acolo unde lemnul poartă urme de rugăciune şi iarba cunoaşte paşii celor care nu şi-au uitat neamul. Azi, în cea de-a doua zi a festivalului RomânIA Autentică, nu am vorbit despre trecut, ci despre permanenţă. Am păşit printre meşteri. Printre oameni care nu vând, ci dăruiesc. Care nu reproduc, ci creează. Am fost privită de copii care n-au ştiut cine sunt, dar m-au atins cu ochii lor ca şi cum m-ar fi ştiut dintotdeauna. Peste 130 de meşteşugari au venit din toate colţurile ţării – cu inima la vedere şi cu palmele pline de răbdare. Unii lucrează lemnul ca pe un legământ. Alţii cos tăcerea în flori. Toţi — parte din aceeaşi ţesătură vie pe care o numim România. Le mulţumesc meşterilor şi artizanilor, Le mulţumesc celor cinci Tezaure Umane Vii, Le mulţumesc celor care au făcut posibilă ediţia a IX-a – Consiliului Judeţean Gorj, preşedintelui Cosmin Mihai Popescu, Primăriei Peştişani şi, mai ales, lui Cosmin Pigui, omul care mi-a fost alături din prima zi, în tăcere, cu discreţie şi credinţă.
Şi mai presus de toate, le mulţumesc celor care poartă ia ca pe un altar. Nu ca pe o haină, ci ca pe o formă de a fi. A fost un moment, azi, care m-a răscolit până la lacrimă. Parada. Au deschis-o bărbaţi călare, în cămeşi vechi, coborând în tăcere de la Casa Memorială Constantin Brâncuşi. Nu veneau dinspre prezent. Veneau dinspre mit. Dinspre istoria vie a acestui pământ. Şi după ei, ca un semn că timpul ştie să meargă mai departe fără să se piardă, motociclişti în port popular, purtând cu ei simbolul unei Românii care îndrăzneşte să fie şi tradiţie, şi curaj. Pentru o clipă, lumea s-a oprit.
Şi în suspensia aceea de aer şi lumină, am înţeles că RomânIA Autentică nu e un loc. E o vibraţie. RomânIA Autentică nu este un festival. Este o taină. O poartă între lumi. O aducere-aminte care nu ţine de minte, ci de sânge. Deşi am ajuns aseară târziu, cu paşii grei şi inima plină, şi astăzi plec devreme către Bucureşti, ştiu că şi o oră petrecută în acest loc înseamnă o viaţă întreagă adunată în tăcere. Mulţumesc şi echipei CONAF Gorj, care a fost acolo, ca întotdeauna — nu pentru aparenţă, ci pentru sens. Pentru muncă. Pentru dăruire. Să nu uităm niciodată: România profundă nu se strigă.
Se rosteşte în şoaptă. Şi se trăieşte, cu piele de furnică, acolo unde rădăcinile ating cerul”, a transmis Cristina Chiriac!