Gata căsuţa construită de la zero la Slivileşti pentru o mamă şi trei copii!

Ceea ce părea imposibil acum un an a devenit realitate ieri la Slivileşti, acolo unde o mamă şi trei copii au putut să se mute în casa care le-a fost construită de la zero de localnici şi oameni sau firme care au dorit în ultimele luni să ajute la materializarea acestui proiect. Ana Maria Dădălău a crescut singură doi băieţi şi o fată după ce soţul a părăsit-o cu ani în urmă. A rămas cu aceştia într-o căsuţă din chirpici care s-a degradat în timp, iar acum devenise un real pericol pentru ei. Aşa s-a ajuns ca în vara anului trecut Ioana Beznilă, asistenta socială de la Primăria Slivileşti, să îşi ia inima în dinţi şi să înceapă o campanie inedită de strângere de fonduri pentru construirea unei case noi. Ceea ce părea a fi o misiune imposibilă la vremea respectivă a devenit acum un vis frumos, materializat în favoarea mamei cu trei copii. Asistenta socială îşi aduce aminte că la început nici ea nu credea că are vreo şansă de reuşită, dar a sperat mereu că va da peste oamenii care să o ajute şi exact aşa s-au întâmplat lucrurile. „Au fost oameni care au ajutat şi pe care nu i-am cunoscut vreodată. Este cineva din Spania care a donat 200 de euro, ca să vă dau un exemplu. Dar cel mai mare sprijin l-am avut de la domnul Mihai Rămescu, care, când a venit aici şi a văzut căsuţa a spus da pe loc. A revenit a doua zi cu o maşină plină cu tot felul de materiale şi nu îmi venea să cred. Mie mi-a fost greu să mă implic în treaba asta pentru că nu ştiam nici cum să reacţionez, câţi bani presupune un asemenea proiect. Zilnic îmi făceam calcule, nu ştiam ce să tai sau să adaug. Când veneam aici pe şantier mereu mi se cerea şi aia şi aia, dar pe măsură ce casa a început să prindă contur au început să se implice şi mai mult oamenii din sat şi mă întrebau ei cu ce să mă ajute. Au apărut firmele care au fost dispuse să ne ajute pentru această căsuţă. Principalul ajutor a venit de la domnul Rămescu, firma dumnealui şi asociaţia Eleste ne-au fost de mare ajutor. Vă spun că nu îndrăzneam să spun că nu mai am bani pentru centrală şi la un moment dat a trebuit să spun că ne trebuie şi aşa ceva şi în câteva zile ne-a fost adusă centrala. Am primit cărămida de la Macofil, doamna Anghel, iar ţigla de pe casă ne-a fost trimis direct din Germania. Multă lume s-a mobilizat pentru ca acum să fim în faza aceasta a proiectului”, a mărturisit Ioana Beznilă. Ieri ea a chemat preoţii din sat pentru a sfinţi construcţia şi a ţine o slujbă drept mulţumire pentru toţi cei care au ajutat, de faţă fiind inclusiv Mihai Rămescu, care a menţionat că nu a făcut altceva decât să ajute nişte oameni care aveau nevoie de ajutor, un ajutor pe care el a putut să îl ofere. Asociaţia Eleste, reprezentată de Andreea Duncea, a fost implicată direct în ridicarea noii case de la Slivileşti, asta după o vizită la faţa locului, unde era evident că în vechea locuinţă nu se mai poate sta. După ce am văzut situaţia la faţa locului am zis că nu se mai poate continua în starea respectivă şi că trebuie să ajutăm şi noi cu ceva, copiii au şi ei nevoie de ajutor ca să poată să se dezvolte, au nevoie de un loc în care să poată învăţa, să urmeze o şcoală. Ân momentul de faţă suntem mulţumiţi de ceea ce vedem aici, sperăm să fie de acum încolo numai bine pentru ei şi să aibă un loc pe care să îl poată numi din nou acasă”, a menţionat Andreea Duncea. Iar localnicii care au ajutat s-au declarat bucuroşi că au putut să fie de folos pentru cineva aflat în nevoie. „Nu ne-am dorit nimic, doar să ajutăm. Mie îmi dă o satisfacţie deosebită că pot să fac ceva pentru cineva aflat la nevoie. Este un gest pe care trebuie să îl facă cât mai mulţi oameni. Ne-am implicat cu toţii pentru că nu trebuie să uităm că suntem oameni şi toţi am putea avea nevoie de un astfel de sprijin la un moment dat”, a spus o localnică. În ceea ce o priveşte pe mama celor trei copii, aceasta îşi găseşte cu greu cuvintele pentru a le mulţumi tuturor. Ana Maria Dădălău spune că dacă ar avea posibilitatea să lucreze în fiecare zi ar face lucrul acesta fără probleme, altfel e nevoită să se descurce cum poate. „Eu am doar opt clase şi nu am unde să mă duc să lucrez. Aici în sat am grijă de o bătrână, iau 1000 de lei, dar se cheltuie aşa de repede că nu rămân cu nimic. Numai pe facturi şi nu-mi ajung. Dar nu pot să mă plâng pentru că la cât bine mi-au făcut oamenii care m-au ajutat nu o să pot să le mulţumesc niciodată suficient. Dumnezeu să le dea sănătate tuturor şi să îi ajute triplu de cum m-au ajutat ei pe mine. Tuturor le transmit gânduri bune şi multe mulţumiri”, a spus femeia, cu lacrimi în ochi de bucurie pentru noua căsuţă în care va putea locui de acum încolo alături de copii ei.