Mai mulţi studenţi la Arhitectură au venit din Bucureşti într-un program susţinut de „Ambulanţa pentru Monumente Oltenia Vest” pentru a ajuta la restaurarea unei bisericuţe vechi de sute de ani de pe Valea Motrului. Amplasată în comuna Broşteni, aceasta este datată 1690 şi risca să se prăbuşească dacă nu s-ar fi intervenit la consolidarea ei în aceste zile. Voluntarii s-au pus pe treabă încă de la începutul lunii şi în fiecare zi sunt pe şantierul amenajat în preajma lăcaşului de cult. Tineri, în special fete, care nu prea au treabă cu munca fizică, pun mâna pe ferestraie, securi sau ciocane pentru a modela buştenii din stejar în şiţă, grinzi sau cuie din lemn. La capitolul cuie studenţii au făcut un calcul că ar fi nevoie de vreo 6000 de bucăţi, până acum fiind realizate doar 3000, munca pentru realizarea acestora fiind una destul de anevoioasă, dată fiind şi lipsa de experienţă a celor care lucrează la ele. „E prima dată când facem aşa ceva. Nu e neapărat greu, doar că sunt multe bucăţi de realizat, până la 6000 mai avem de lucru. E un pic greu, dar cauza în sine este cea care ne mobilizează, ideea că vom salva această biserică”, a spus una dintre voluntarele venite din capitală. Sunt însă şi studenţi care sunt la a doua sau a treia experienţă de acest gen şi care, între timp, au căpătat suficiente cunoştinţe pentru a modela lemnul aşa cum îşi doresc. „Să zicem că am un pic de experienţă pentru că nu sunt la prima intervenţie de acest gen. Ideea este că noi, ca arhitecţi, formarea noastră trebuie să fie continuă şi în ciuda vremurilor contemporane trebuie să ne întoarcem înapoi în trecut, să învăţăm lecţia de la înaintaşi, de la acei constructori anonimi care au ridicat clădirile pe care azi le apreciem ca şi monumente nu doar în România, ci în întreaga Europă. În acelaşi timp trebuie să luăm contact direct cu şantierul, cu materialul, să vedem cum îl transformăm din lemnul din pădure în grinda care are locul ei bine determinat în structura construcţiei”, a spus Bogdan Crupeţchi, voluntar în cadrul acestui proiect care în anii trecuţi s-a implicat şi în salvarea culelor din Gorj de la Şiacu şi Groşerea. Pe şantier este prezent şi Nicolae Toader, un meşter cioplitor din Alba, prezent şi el atât la restaurările din Gorj, cât şi la cea de acum de pe Valea Motrului. Acesta îi învaţă şi pe studenţi şi le arată cum trebuie ţinută securea sau cum trebuie cioplit lemnul pentru a lua forma dorită. „Pentru mine nu e un lucru foarte greu pentru că fac asta de-o viaţă. E un pic de muncă, pentru cine nu ştie poate părea şi complicat, trebuie doar să te pricepi un pic şi totul devine simplu”, spune meşterul. Lucrările care mai sunt de făcut pentru ca biserica să poată fi consolidată şi salvată vor mai dura câteva săptămâni bune. Carina Tătăranu, şefa de la „Ambulanţa pentru Monumente Oltenia Vest” spune că studenţii nu vor părăsi şantierul până pe la mijlocul lunii octombrie. Până atunci ar urma să fie refăcut integral inclusiv acoperişul care, anterior, era din plăci de azbociment, un material cancerigen îndepărtat de abia acum. „Se va lucra inclusiv la partea de bolţi, de la altar, de la naos şi pronaos, pentru că sunt pe niveluri diferite. Sunt unele elemente lipsă, altele trebuie înlocuite pentru că le-am găsit deteriorate. Dacă nu am fi intervenit acum cred că în maxim 2 ani de zile pica. Pe latura sudică, de exemplu, lipsea talpa inferioară din dreptul pridvorului şi jumătate din pronaos. Lipsea cu desăvârşire. Talpa era foarte putrezită, iar biserica era foarte înclinată. Părintele prinsese o scândură deasupra tocului uşii pentru a o ţine ca să nu se prăbuşească. Am mai avut cazuri în care biserici la fel de vechi s-au prăbuşit pentru că nu a intervenit nimeni să le salveze. E un caz la Gornoviţa, în comuna Balta, tot aici la Mehedinţi. Acum vreo doi ani a fost. Biserica era un pic instabilă, era o gaură prin altar şi când a nins un pic mai mult tot acoperişul a căzut şi s-a fixat în pământ. Acolo nu am putut interveni deocamdată pentru că acolo nu există documente de proprietate şi fără acte e greu să obţii avize pentru a interveni. Lucrările aici vor dura mai mult decât am estimat iniţial pentru că la început ne propusesem o intervenţie de 30 de zile, dar o vom prelungi cu cel puţin 2 săptămâni. Când am scos din tălpile inferioare am descoperit şi altele care la suprafaţă păreau bune, dar la interior erau complet putrezite şi a fost nevoie de înlocuirea lor. Totul se ciopleşte manual, totul trebuie potrivit la milimetru pentru a face îmbinările aşa cum trebuie şi din această cauză se lucrează destul de greu”, a explicat Carina Tătăranu.
Luminiţa Ciuncanu
