Trasarea Căii Eroilor după planul lui Brâncuşi nu a fost o simplă chestiune administrativă şi nici o relaxată proiecţie la scară mare a gândirii vizionare a genialului sculptor gorjean. De fapt, trasarea acelei străzi care avea să unească aleea din Grădina Publică, pe care au fost amplasate Masa, Poarta şi Scaunele, cu locul unde se înălţa Coloana fără Sfârşit a fost un proces îndelungat, care a presupus nu numai efortul considerabil al Ligii Femeilor Gorjene, condusă de Arethia Tătărescu, ci şi importante alocări de la bugetul central, o puternică sponsorizare din partea Societăţii Anonime Petroşani, prin inginerul Ion Bujoiu, iar în paralel, o serie de exproprieri ale terenurilor deţinute pe traseul străzii de proprietarii din zonă.
Liga Femeilor Gorjene plăteşte despăgubirile proprietarilor de pe traseul Căii Eroilor
Cei mai afectaţi de noua construcţie erau proprietarii terenurilor dintre strada Victoria şi bulevardul C.A. Rosetti (astăzi, Constantin Brâncuşi), unde urma să se prelungească strada Grigore Săftoiu (vezi Planul de situaţie al prelungirii străzii Gr. Săftoiu din strada Victoria până în bulevardul C.A. Rosetti – S.J.A.N. Gorj, fondul „Primăria oraşului Târgu-Jiu”, dosarul 90/1937, fila 22.). În martie 1938, Liga Femeilor Române din Gorj plătise deja acestor proprietari o parte însemnată din sumele convenite ca despăgubiri. Mai precis, prin referatul nr. 71 din 7 martie 1938, şeful Serviciului Tehnic al primăriei de la acea dată, ing. Ioan Vintilă îl informează pe primar că de la data discuţiei cu cei patru proprietari (septembrie 1937), aceştia primiseră „în cekuri emise de D-na Aretie Gh. Tătărescu, Preşedinta Ligei Femeilor Române din Gorj, sumele oferite de Primărie [...] şi anume subsemnatului, I. Vintilă, lei 200.000, iar celorlalţi 3 grupuri de proprietari câte 72.000 lei, pentru fiecare din cele trei proprietăţi” (S.J.A.N. Gorj, fondul „Primăria oraşului Târgu-Jiu”, dosarul 90/1937, fila 38).
Cei patru proprietari erau, pornind din Bulevardul C.A. Rosetti, pe partea stângă, până în strada Victoria: Constantin şi Ana Cătuţ (cu o suprafaţă expropriată de 150,59 m.p.), Gheorghe şi Margareta Cernătoiu (cu o suprafaţă de 143,71 m.p.), Andrei şi Matilda Matici (cu 151, 96 m.p.) şi Ioan Vintilă (cu suprafaţa de 434,98 m.p.), aşa cum apar în Decizia Consiliului comunal nr. 108 din 13 septembrie 1937 (S.J.A.N. Gorj, fondul „Primăria oraşului Târgu-Jiu”, dosarul 184/1937, fila 89). Acestora li se adaugă şi doamna Valeria Dr. Al. Bădescu, care „cedează în mod gratuit terenul ce se expropriază în suprafaţă de aproape 800 m.p., cu singura condiţiune, ca faţă de urgenţa lucrării şi timpul înaintat, care nu i-ar permite să înceapă o construcţiune pe terenul rămas disponibil” să i se permită reamenajarea provizorie a imobilelor existente până la data de 1 mai 1938, „condiţiune care socoteşte că poate fi acceptată de Primărie”.
Conflictul de interese al domnului Vintilă
Totuşi, despăgubirile respective nu au fost socotite suficiente de către cei patru proprietari, care cer suplimentarea sumelor, astfel: I. Vintilă cu încă 75.000 de lei, iar ceilalţi trei, Cătuţ, Cernătoiu şi Matici cu încă 28.000 de lei fiecare. Pretenţiile suplimentare erau justificate de către I. Vintilă şi familia Matici prin necesitatea refacerii nu numai a faţadelor caselor, ci chiar a construcţiilor în sine. Remarcăm faptul că domnul Ioan Vintilă se afla în acel moment într-o dublă ipostază – aceea de proprietar expropriat şi de şef al Serviciului Tehnic al Primăriei -, calitate în care întocmea toate documentele necesare exproprierii.
Sperând, totuşi, că poate să-şi salveze casa de la modificări, I. Vintilă face o solicitare către Consiliului comunal pentru devierea traseului străzii ce urma a se prelungi spre Grădina publică. Din aceeaşi decizie a Consiliului comunal (nr. 108 din 13 septembrie 1937), aflăm că I. Vintilă insistă „pe lângă Doamna Tătărescu să accepte o deviaţie a acestei strade – de minimă importanţă zicea Dl. Vintilă – dar care salvând clădirile D-lor, ar putea satisface şi toate cerinţele lucrărilor în vedere” (S.J.A.N. Gorj, fondul „Primăria oraşului Târgu-Jiu”, dosarul 184/1937, fila 87). Deviaţia străzii ar fi trebuit făcută „prin colţul casei Vintilă”, conform documentelor întocmite de „Serviciul Technic Comunal, al cărui Şef este chiar Dl. Vintilă – unul dintre expropriaţi – şi care dă asigurări insistente şi insistă a se primi această soluţiune” (S.J.A.N. Gorj, fondul „Primăria oraşului Târgu-Jiu”, dosarul 184/1937, fila 88). Numai că, la vremea respectivă, orice proiect de acest gen necesita aprobarea Ministerului de Interne. Proiectul după care se făceau exproprierile din 1937 data din anul 1900 şi prevedea alinierea străzii Grigore Săftoiu, fiind „aprobat prin Jurnalul Consiliului Technic Superior Nr. 431 din 22 August 1900 şi I.D.R. (Înaltul Decret Regal – n.a.) Nr. 3483/ din 2 octombrie 1900” (S.J.A.N. Gorj, fondul „Primăria oraşului Târgu-Jiu”, dosarul 184/1937, fila 86). Din motive care ţineau de lipsa fondurilor primăriei, se renunţase la el şi, în timp, proprietarii de terenuri din zonă primiseră autorizaţii de construcţie aliniate la traseul străzii Eminescu (S.J.A.N. Idem).
Ideea urbanistică a lui Brâncuşi readusese în atenţie vechiul proiect, mai ales că genialul sculptor dorea o stradă „ideal dreaptă”, „o alee care plecând dela digul Jiului – care este locul de evocare al actelor de vitejie gorjenească (respectiv actele de eroism ale locuitorilor oraşului din ziua de 14 octombrie 1916 – n.a.), ar trece pe sub un portal [...] continuând spre biserica ce se renovează (Biserica Eroilor sau Biserica Sf. Apostoli – n.a.), să se termine această cale ce va purta chiar şi denumirea de Calea Eroilor, la monumentul recunoştiinţei întruchipată printr-o coloană înaltă de circa 29 metrii, înălţându-se fără sfârşit, aşa cum trebue să fie şi recunoştinţa noastră pentru eroii ce sunt temelia României moderne, situat acest monument în mijlocul unui parc ce se va face pe locul fostului târg de vite” (S.J.A.N. Idem).
Consiliul comunal, prin decizia nr. 108 din 13 septembrie 1937, aprobă plata diferenţelor cerute de cei patru expropriaţi de pe traseul străzii Eroilor înspre bulevardul C.A. Rosetti „peste sumele oferite de către Liga Naţională a Femeilor Române şi acceptate de dânşii, pentru pagubele cauzate prin expropriere şi lucrările ce urmează să suporte la clădiri în urma prelungirei străzei Gr. Săftoiu şi anume: Domnul Ioan Vintilă lei 75.000, iar Domnii: Andrei şi Matilda Matici, Gheorghe şi Margareta Cernătoiu şi Constantin şi Ana C.V. Cătuţ câte lei 28.000 fiecare”.
La celălalt capăt al străzii Gr. Săftoiu, mai precis în jurul Bisericii Sf. Apostoli, unde se desfăşurau lucrări de amenajare, pavare şi aşezare borduri, a fost nevoie de o singură expropriere, şi anume „numai o suprafaţă de 85 m.p. din proprietatea Doamnei Margareta Maior C. Enăşel” (S.J.A.N. Gorj, fondul „Primăria oraşului Târgu-Jiu”, dosarul 184/1937, fila 89), care a cedat gratuit terenul respectiv.
Ministerul de Interne nu este de acord cu devierea solicitată de Ioan Vintilă!
În referatul din martie 1937, şeful Serviciului Technic al Primăriei Oraşului Târgu-Jiu, nimeni altul decât Ioan Vintilă, cel care încerca să obţină o deviere a străzii pe lângă colţul casei sale, se vede nevoit să renunţe la această încercare şi să ceară urgentarea lucrărilor de expropriere.
Încă din 9 octombrie 1937 Ministerul de Interne comunicase că „nu aprobă deciziunea consiliului comunal al acelui oraş [...] cu privire la prelungirea Str. Gr. Săftoiu, din acel oraş, până în B-dul C.A. Rosetti, urmând ca chestiunea aceasta să fie supusă din nou în discuţia consiliului comunal, adoptând ipoteza Înaltului Decret Regal No. 3483 din 2 Octombrie 1900” (S.J.A.N. Gorj, fondul „Primăria oraşului Târgu-Jiu”, dosarul 90/1937, fila 19). Ca urmare, Consiliul însărcinase pe „Dl. Ajutor de Primar, Arhitect Iulius Doppelreiter, să facă o evaluare a daunelor aduse clădirilor I. Vintilă şi ale Dlor Matilda şi Andrei Matici” (S.J.A.N. Gorj, fondul „Primăria oraşului Târgu-Jiu”, dosarul 90/1937, fila 38). Prin devizele depuse de arhitect (cel care făcuse şi planul casei Vintilă în urmă cu doar nouă ani – n.a.), se evaluează la 154.310 lei daunele cauzate clădirilor I. Vintilă şi la 73.250 lei daunele cauzate clădirilor Matilda şi Andrei Matici. După cum arată documentele existente în arhive, această problemă nu se va soluţiona prea curând, solicitările de despăgubire fiind în litigiu la instanţele din Craiova şi la sfârşitul anului 1939.
Între timp, situaţia politică suferise schimbări. În martie 1938 se instaurează dictatura carlistă, Consiliul comunal este dizolvat, iar „Comisiunea Interimară” nu se ocupă de aspectele legate de exproprieri. În aceste condiţii, I. Vintilă îşi încheie referatul nr. 71 din 7 martie 1938 cu o somaţie privind definitivarea lucrărilor de expropriere: prelungirea străzii Gr. Săftoiu este deosebit de importantă, deoarece se dă perspectivă unor însemnate opere de artă; prelungirea străzii face parte din ansamblul de lucrări edilitare începute în anul 1937, pentru care se alocaseră peste şase milioane de lei de la Ministerul Lucrărilor Publice şi Ministerul de Interne, la care se adăugau alte câteva milioane „cheltuite de Liga Femeilor Române din Gorj pentru terminarea Bisericei Sf. Apostoli – o adevărată operă de artă”, dar şi pentru Monumentul Recunoştinţei şi Portalul din Grădina publică; pentru aceste motive „găsesc absolut indispensabil să se definitiveze de urgenţă lucrările de exproprieri depe prelungirea str. Gr. Săftoiu între str. Victoria şi Bulevardul C.A. Rosetti, convenindu-se benevol sau pe cale de judecată” (S.J.A.N. Idem).
Casa domnului Vintilă
Dar care era povestea casei domnului Vintilă? În anul 1928, inginerul Ion (Ioan) Vintilă cumpără terenul de casă de la căpitanul Aurel Pociovălişteanu şi îi comandă arhitectului Iulius Doppelreiter întocmirea planului unei case. După un deceniu de activitate în Gorj, arhitectul îşi făcuse deja un nume datorită stilului neoromânesc al clădirilor proiectate de el, cu sursă de inspiraţie în arhitectura românească (Andriţoiu, Adina, Arhitectul Julius Doppelreiter, creator de case cu personalitate (I, II, III), Gorjeanul, anul XXVII, 6, 7 şi 12 aprilie 2021). Casa face parte din patrimoniul local, „are fundaţia şi o temelie înaltă din piatră de râu. Sub casă a fost amenajat un beci cu patru încăperi. Planşeele de peste beci sunt din lemn şi parţial din beton, iar zidurile sunt din cărămidă. Planşeele de peste parter sunt din lemn, ca şi şarpanta, iar învelitoarea acoperişului este din ţiglă care a rezistat de peste 80 de ani tuturor intemperiilor [...] Pentru a se asigura ieşire din casă şi către nou creata strada Eroilor, s-a mai adăugat o cameră casei şi un hol de intrare. Imobilul are acum patru camere de locuit, un hol, o bucătărie, o baie şi o cămară” (Duguleanu, Ion şi colaboratorii, Târgu-Jiu, Case. Oameni. Destine. Calea Eroilor, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2007, p. 29).
Ion Vintilă era originar din Argeş, comuna Brădet de lângă Curtea de Argeş. După cursurile şcolii primare din localitate şi liceul urmat la Piteşti, a urmat Facultatea de drumuri şi poduri din cadrul Politehnicii din Bucureşti, devenind inginer. După cum aflăm din lucrarea „Târgu-Jiu. Case. Oameni. Destine” a documentaristului Ion Duguleanu, a fost „singurul din cei nouă fraţi care s-a desprins din satul natal prin învăţătură şi stăruinţă. În timpul războiului a fost mobilizat ca ofiţer în rezervă în trupele de geniu. După anul 1918 s-a stabilit în Târgu-Jiu, fiind angajat ca inginer în cadrul Serviciului tehnic, serviciu pe care l-a condus apoi până la pensionarea sa” (S.J.A.N. Idem).
Inginerul Ion Vintilă a activat şi ca profesor de desen la Liceul Tudor Vladimirescu între anii 1921-1928, precum şi ca expert tehnic pentru instanţele din judeţ. A fost căsătorit de două ori şi a avut doi copii, un băiat şi o fată, câte unul din fiecare căsătorie. Ion Vintilă a decedat în anul 1966, la vârsta de 75 de ani.
Semnătura sa pot fi găsite pe numeroase documente aflate în Arhivele Naţionale Gorj, fie emise de Serviciul tehnic al Primăriei oraşului Târgu Jiu, fie ataşate dosarelor din instanţele gorjene şi doljene.
Din fericire, casa construită în urmă cu peste 85 de ani de proprietarul şi inginerul Ion Vintilă nu numai că a rezistat în timp – asta şi datorită atenţiei de care s-a bucurat din partea proprietarilor -, ci se şi încadrează perfect în profilul urbanistic al străzii, altă dată mărginită numai de case, fiind o adevărată încântare să îi admiri silueta armonioasă, cu ornamente specifice stilului neo-românesc ce se detaşează clar din albul zidurilor. Privind-o, ne putem face o idee despre imaginea Târgu Jiului de altă dată, care l-a inspirat pe Brâncuşi să ridice aici impresionanta sa capodoperă.
Adina Andriţoiu
