Pentru credincioşii gorjeni, zilele de 14 şi 15 august au reprezentat o succesiune atemporalã de momente festive închinate Maicii Domnului, a cãrei adormire şi mutare de pe pãmânt la cer este prãznuitã cu mare fast de cãtre douã centre monahale importante, mãnã-stirile Tismana şi Polovragi.
Dacã la mãnãstirea Polovragi credincioşii au avut în mijlocul lor pe Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfinţitul Pãrinte Irineu, înconjurat de alţi ierarhi de seamã ai Bisericii Ortodoxe Române, nici la mãnãstirea Tismana nu a lipsit mângâierea spiritualã adusã de prezenţa arhiereascã a Preasfinţitului Pãrinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei.
La invitaţia Întâistãtãtorului Bisericii oltene, ierarhul de la Severin a sãvârşit la ctitoria Sfântului Nicodim slujbele ocazionate de marele praznic al Adormirii Maicii Domnului.
Încã din ajunul sãrbãtorii Maicii Domnului, credincioşii au participat în numãr impresionant la Slujba Privegherii şi la Prohodul Maicii Domnului pe care l-au cântat laolaltã preoţii, protopsalţii şi credincioşii.
Dupã rânduiala strãmo-şeascã, clerul şi poporul au mers în procesiune cu Sfântul Epitaf, cântând imne închinate acestui eveniment.
La finalul Privegherii, Pãrintele Episcop a mulţumit celor prezenţi pentru rãbdarea şi liniştea prielnicã rugãciunii, chiar dacã slujbele s-au întins pe durata a mai bine de şase ceasuri.
În ziua prãznuirii Adormirii Maicii Domnului, mãnãstirea s-a însufleţit dis-de-dimineaţã de paşii pelerinilor şi de frumoasele cântãri de la Sântul Maslu şi de la Sfinţirea Aghiasmei, rânduieli sãvârşite începând cu ora 07:00.
A urmat slujba Acatistului Adormirii şi Sfânta Liturghie arhiereascã oficiatã de Episcopul Severinului şi Strehaiei. Împreunã cu chiriarhul mehedinţean a slujit o cucernicã adunare de ieromonahi, preoţi şi diaconi.
În cuvântul de la finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Pãrinte Nicodim a vorbit credincioşilor despre însemnãtatea şi unicitatea praznicului Fecioarei şi Maicii lui Dumnezeu.
Preoţii şi credincioşii au participat dupã slujbã la tradiţionala agapã frãţeascã oferitã de obştea mãnãstirii, prin bunãvoinţa Maicii Stareţe Antonia Popescu.
Mãnãstirea Tismana, bogat tezaur de istorie artã şi sfinţenie, a apãrut pe teritoriul ţãrii noastre cam în acelaşi timp cu întemeierea Principatelor Române. Ea este ctitorie a primilor domnitori români Basarabi, dupã îndemnul şi strãduinţa Cuviosului Nicodim. Dându-şi seama de pericolul prozelitismului catolic şi a mahomedalismului, ei au hotãrât întãrirea graniţelor prin înfiinţarea de mãnãstiri, ca centre cultural-ortodoxe, unde flacãra rãzvrãtirii împotriva asupritorilor sã fie menţinutã permanent.
Cuviosul Nicodim, cu cãlugãrii sãi şi ajutorul material al domnitorului Radu Negru Vodã (1377-1383) a ridicat biserica mare a Mãnãstirii Tismana, care va fi sfinţitã la 15 august 1377, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”
Mãnãstirea Tismana este cel mai vechi aşezãmânt monahal din Ţara Româneascã, având un rol primordial în menţinerea credinţei ortodoxe de-a lungul a peste 600 de ani. Ea reprezintã un monument de reculegere şi închinãciune, de cinstire a credinţei noastre strãmoşeşti, un edificiu de prea frumoasã artã strãveche, dar şi de apãrare a Olteniei, de înalt patriotism.
