Expoziţie de maşini retro în centrul oraşului! „Miliţia” – în buricul târgului!

Maşini care odinioară puteau stârni invidia vecinilor sau chiar a prietenilor au ajuns acum extrem de rare, vreo 20 şi ceva dintre ele fiind expuse pe parcursul săptămânii trecute în zona centrală a municipiului. În special bătrâne Dacii, dar şi alte modele, toate autohtone, au putut fi admirate de sutele de trecători care s-au oprit şi le-au studiat cu atenţie. O maşină veche de Miliţie a atras toate privirile, mai ales ale celor în vârstă, care ştiu ce probleme puteau să aibă dacă aveau de răspuns la întrebările miliţienilor. „Mi-am adus aminte de vechii miliţieni. M-am uitat aşa cu nostalgie la maşina asta. Îi cunosc pe mulţi dintre miliţieni pentru că am fost şofer şi mai mă opreau să mă întrebe de acte. Din 70 am fost şofer. Am şi eu acasă o maşină mai veche, dar e un Ford. Dar asta de Miliţie mi se pare de senzaţie să o vezi acum după atâţia ani”, a spus un vizitator al expoziţiei. Un alt gorjean mai în vârstă s-a uitat îndelung la o Dacia verde, el spunând că un astfel de model a fost prima lui maşină. „Îmi aduce aminte de tinereţe pentru că am avut o astfel de Dacia verde 57, asta era nuanţa, verde 57. În 1977 am luat-o. Atunci mi-am luat şi permisul. Te încearcă o nostalgie când o vezi, mai ales că au fost maşini bune la vremea lor”, a spus gorjeanul. Au fost şi tineri care au admirat maşinile, ei fiind convinşi că pentru părinţii şi bunicii lor au reprezentat ceva extraordinar. „Mi se pare minunate, mai ales că funcţionau fără tehnologia de azi. Sunt bine întreţinute şi extrem de frumoase. Mă bucur că sunt aici şi că le putem admira”, a menţionat un adolescent. Cei care au venit cu maşinile s-au strâns din diverse colţuri ale ţării. „De la Buzău am venit cu o Dacia 1300. E Taxi Columbia, pentru că eu chiar fac taxi cu ea şi e ştiută maşina foarte bine. A mers foarte bine, ne va duce şi înapoi şi ne gândim deja la drumul spre Reşiţa pe care îl avem de făcut săptămâna viitoare pentru că avem o expoziţie şi acolo. E o maşină fabricată în 1983, e recondiţionată cu costuri mari şi muncă multă”, a povestit proprietarul Cornel Băndărău. Adrian Brânzea a venit şi el din Petrila cu o Dacia Solenza, care în primii ani după Revoluţie părea şansa Dacia de a rămâne pe piaţă. Acum hunedoreanul spune că doar câteva mai sunt în trafic înmatriculate legal. „E fabricată în 1996, că aşa am şi numărul la ea, dar o plimbla toate evenimentele de acest gen ca să fie văzută. Nu ştiu dacă mai sunt 7 în toată România. În circulaţie cred că mai sunt trei, iar la evenimente de genul ăsta e doar a mea. Nu sunt piese de schimb, iar dacă le găseşti sunt foarte scumpe pentru că cei care le vând ştiu că nouă ne trebuie şi cer nişte preţuri uriaşe”, a explicat Brânzea. Gorjeanul Vasile Tănăsoiu a menţionat şi el că piesele de schimb sunt o problemă. El a recondiţionat o veche Dacia pe parcursul a mai bine de doi ani. „Piesele astea se găsesc în garajele unor bătrâni care nu mai au ce face cu ele. Oamenii nu mai au ce face cu ele, le-au uitat, dar preţurile sunt mari. E normal să fie nişte preţuri, care să nu fie la nivelul unui pachet de ţigări. Sunt piese scumpe şi rare, dar pasiunea e mare şi asta contează”, spune bărbatul. Organizatorul competiţiei a fost Alin Gonciulea, tatăl său, Pompilică, venind la expoziţie cu un tractor de aceiaşi vârstă cu a fiului său. Tractorul e înmatriculat şi funcţionează perfect şi în prezent, după cum ne-a asigurat proprietarul. La expoziţie au putut fi admirate şi vizitate şi două troleibuze, Alin Gonciulea spunând că unul dintre ele este cel mai vechi în funcţiune din toate cele fabricate vreodată în România, acesta fiind proprietatea Transloc SA. În acel troleu a urcat şi băiatul unui fost şofer de pe un astfel de mijloc de transport în comun din municipiu. „Am urcat în el ca să îi fac un filmuleţ lui tata pentru că el nu poate veni să îl vadă. A lucrat pe aşa ceva, mă plimbam cu el şi cel mai mult îmi plăcea să stau pe roata asta de la burduf. Mă fascina să stau aici, deşi burduful era spart cel mai adesea, ploua prin el, intra praf, te zguduia, dar îmi plăcea cum manevra tot troleul. Are aerul acelor vremuri, e greu de descris sentimentul, mai ales că eram copil când mergeam cu el, iar acum când le văd pe cele electrice mă gândesc la ce vremuri am apucat să trăim cu toţii”, a spus un vizitator.

About autor