Cunoscutul rapsod şi om de cultură Grigore Leşe a ajuns pe nepusă masă pe meleagurile Gorjului, dar motivul prezenţei sale aici nu a fost unul de bucurie. Artistul a mărturisit că nici măcar nu avea în plan să ajungă prin zonă, dar când a aflat de moartea Relei Ciulei, în drum spre Bucureşti fiind, a schimbat direcţia şi a venit în Gorj pentru a-şi lua rămas bun de la cea pe care o consideră „averea Gorjului”. Maestrul a mărturisit pe pagina sa de socializare că a fost impresionat de Rela Ciulei încă din momentul în care a cunoscut-o. De atunci şi-a dat seama că are în faţa sa o femeie cu un potenţial enorm, motiv pentru care, ulterior, a şi invitat-o să participe în spectacole importante pe care le-a organizat pe marile scene din capitală. „Pe Rela Ciulei am cunoscut-o în satul Brădiceni din judeţul Gorj. Am ascultat-o mai apoi cântând la un târg din cadrul Muzeului Ţăranului Român. M-a impresionat de cum am văzut-o, prin arătarea ei şi felul de a se manifesta. Era ca o femeie-shaman, o asemănam în mintea mea cu Cesaria Evora, Parvathi Baul din India sau cu Borisova din Siberia. Ascultând muzica ei, mi-au venit în minte vocile pe care le-am auzit prin lume în Mediterana, în India, în America, în Ţările Nordice. Am căutat-o mai apoi în Gorj. Călăuză mi-a fost profesorul Viorel Gîrbaciu, care m-a purtat pe la toţi lăutarii din Gorj – Pârâul de Pripor, Tismana, Târgu Cărbuneşti, Polovragi.. M-a impresionat felul lor de a se exprima prin cântec. Toţi lăutarii erau mari profesionişti. Aveau lumea lor. Cântecele doinite, sârbele, horele m-au făcut să am o altă abordare despre muzica lăutarilor gorjeni. De locuit, ei stau la margine, în periferia localităţii. Ei simt viaţa, şi comportamentul oamenilor de-a lungul vieţii – de la naştere, la nuntă, la mersul în cătănie, până la înmormântare. Ei reprezintă pentru Gorj averea Gorjului şi s-ar impune să avem mai mare grijă de ei. Să le dăm strălucirea pe care o merită, până nu-i prea târziu. Rela Ciulei a cântat în multe spectacole organizate de mine – la Ateneul Român, la Sala Jora, am avut-o ca invitat în emisiunile Drumul lui Leşe şi La Porţile Ceriului. Lăutarii Gorjului mi-erau la inimă prin felul lor de a se purta. Alaltăieri am primit vestea că Rela a plecat în lumea cu dor, pentru a duce bucuria neamului în care a venit pe lume. Ieri am pornit din Maramureş cu gândul să ajung la Bucureşti, însă la Râmnicu Vâlcea am luat direcţia Tg Jiu, să ajung la înmormântarea ei în Satul Brădiceni din Gorj. Sicriul era aşezat într-o “biserică-bijuterie”. Rela era în sicriu ca o mireasă. Uitându-mă la copiii ei, mi-au venit în gând următoarele versuri: „Când or fi în rostul lor / Ţi-oi trimite moarte dor / Şi mă cheamă în grădină / Şi mă-mbracă în lumină / Trimite-mă pântre miei / Cu taţii şi bunii mei /“. Se duc lăutarii adevăraţi, unul câte unul. Rela, “domnul doctor profesor” (cum îmi spuneai tu cu haz când mă sunai) a fost la tine!
Dumnezeu să te ierte”, a transmis Grigore Leşe.
Luminita Ciuncanu
