Poveste impresionantă la Scorţa, într-o casă aflată la o aruncătură de băţ de drumul naţional, în apropierea graniţei dintre satele Copăcioasa şi Pişteştii din Deal. O fetiţă care vineri împlineşte 11 ani a ajuns să primească pentru prima dată în viaţa ei un tort din ciocolată după ce i-a spus unei prietene că singura ei dorinţă era un braţ de lemne cu care să îşi încălzească soba din camera sa. Gabriela Martin are o poveste de viaţă care a impresionat o mulţime de oameni care au aflat de ea. Dorinţa fetei a fost postată pe reţelele de socializare şi, spre surprinderea ei şi a părinţilor, mulţi oameni i-au sărit în ajutor. Printre primii care au venit la Gabriela pentru a-i aduce nu doar bani sau dulciuri ori alte alimente, dar şi un tort aniversar a fost băciţa Mărioara Babu. Stâna sa de pe Transalpina făcută scrum în urma unui incendiu anul trecut i-a provocat acesteia destulă suferinţă, dar mulţi oameni inimoşi i-au promis băciţei că în primăvară o vor ajuta să construiască una şi mai frumoasă. Acum Mărioara Babu a venit la Gabriela pentru a-i spune „La mulţi ani” şi pentru a o asigura că îi va fi alături pentru mult timp. „Ea îşi dorea doar să îi aducă cineva lemne. Alţi copii îşi doresc atâtea alte lucruri, iar ea vroia doar lemne. Asta m-a impresionat cel mai mult. Am venit cu drag la ea şi o să mai vin, mai ales că acum am aflat unde stă. Am făcut şi schimb de numere de telefon şi vom păstra legătura. Mi-am adus aminte de anii copilăriei mele că poate nici eu nu am trăit atât de bine, dar dacă, prin muncă, Dumnezeu mi-a dat mie suficient de ce să nu o ajut? Ca ea mai sunt mulţi copii în ţară şi de ce să nu îi ajutăm? Dacă ai tot ce îţi trebuie, trebuie să îi ajuţi şi pe cei care nu au. Pe mine mă sensibilizează copii aflaţi în asemenea situaţii pentru că ei şi dacă ar vrea să facă ceva nu pot mai mult de atât. Stă în puterea noastră să facem ceva mai mult pentru ei”, a spus băciţa Mărioara. Iar la poarta familiei Martin vin în continuare oameni din diverse localităţi care cu greu identifică locuinţa acestora. Acum grămada de lemne din curte ar putea fi un indiciu. „Nu e nimic nefiresc. Am aflat de pe Facebook de dorinţa fetei şi am zis să trec pe aici să îi las câteva plase cu alimente şi hăinuţe. E o poveste impresionantă şi am considerat că trebuie să ajutăm”, a spus un tânăr cu o maşină înmatriculată în Anglia. Cea care a făcut povestea Gabrielei publică pe Facebook este Daniela Cârjan, o gorjeancă implicată în astfel de acte de caritate de-a lungul ultimilor ani. Ea promite că vineri, când Gabriela împlineşte 11 ani, vor urma şi alte surprize. „Când am venit prima dată ca să îi cunosc am venit cu nişte alimente. Nu le puteam promite ceva anume, iar ea mi-a spus că de ziua ei nu vrea altceva decât lemne şi sănătate pentru cei care o vor ajuta. Exact aşa mi-a zis. M-a impresionat dorinţa ei pentru că alţi copii vor cu totul altceva iar ea vroia doar lemne. Acum urmează cumpărături şi o surpriză pentru ea, care sigur o să-i placă”, spune Daniela Cârjan. Chiar dacă acum în curtea familiei s-au strâns suficiente lemne pentru următoarele săptămâni, Gabriela nu uită frigul din această iarnă din casa în care stă cu părinţii săi. „Noaptea era foarte frig şi ne acopeream cu plapuma chiar lângă sobă, că aşa avem patul. De ziua mea mi-am dorit doar lemne, ca să nu mai dormim în frig. Acum sunt foarte fericită că am lemne să mă încălzesc şi le mulţumesc tuturor celor care ne-au ajutat”, spune Gabriela. Fata povesteşte că din cauza condiţiilor modeste în care trăieşte a trebuit ca la şcoala on line să fie nevoită să spună că are camera la calculator defectă pentru a justifica într-un fel de ce nu vrea să folosească imaginile. De teamă că vor râde colegii de cum arăta locuinţa sa sărăcăcioasă, fata a încercat să se ferească de comentariile răutăcioase în acest mod. „Nu aveam semnal şi nu puteam face orele în fiecare zi. Îmi era şi ruşine să folosesc camera. Ceilalţi copii au condiţii acasă, dar eu nu puteam să arăt camera mea. Îmi era ruşine şi spuneam că e camera de la calculator defectă”, mai spune fata. Tatăl acesteia, Mihai Martin, a lucrat până la sfârşitul anului trecut. A fost angajat inclusiv la o firmă, dar primea sub salariul minim, iar de la începutul anului nu mai are nicio sursă de venit. Spune că la cei aproape 60 de ani ai săi nu îl mai angajează nimeni, iar soţia sa nu şi-a găsit niciodată un loc de muncă. „Nu mai e serviciul pe care l-am avut şi nu mai sunt bănuţii de atunci. Eu mai stăteam cu o plapumă în cap, dar la fată cum s-o ţin în frig. Nu îi puteam spune că nu am, că e copil. Mulţumesc lui Dumnezeu că ne-au ajutat oameni pe care nu i-am văzut niciodată şi care acum ne-au întins o mână când nici nu mai gândeam”, spune bărbatul, care acum are din nou de lucru. El trebuie să care grămezile de lemne aduse la poartă şi să le aranjeze pe lângă casă pentru a le arde până la primăvară, acum fiind cert că Gabriela nu va mai îngheţa de frig în casă.
