Flămând, dar campion. Trăieşte în condiţii de neimaginat în Obreja!

Un tânăr pugilist din Târgu Jiu care din toamna anului trecut este campion naţional la juniori trăieşte în condiţii greu de acceptat pentru oricine altcineva, dar nu şi pentru el şi numeroasa sa familie. Constantin Bobu mai are şase fraţi şi, împreună cu părinţii săi, locuiesc într-o căsuţă dărăpănată din cartierul Obreja. Mulţi din locuitorii cartierului se ocupă cu vânzarea de haine vechi, dar nu şi familia sportivului, deşi curtea casei este plină de haine second-hand aruncate la întâmplare. Locul arată mai degrabă ca o groapă de gunoi a hainelor care nu s-au vândut peste vară şi care au fost aruncate aici la întâmplare. Căsuţa în care îşi duce traiul campionul este aproape de a se prăbuşi, doar o minune şi lipsa unor zăpezi consistente făcând ca ea să mai fie încă în picioare. Pugilistul de 17 ani recunoaşte că de multe ori merge la antrenamente sau chiar în competiţii rupt de foame. Nu are bani suficienţi şi atunci puţinul pe care îl are îl împarte cu fraţii săi. E convins însă că într-o zi va fi cunoscut în toată lumea şi speră să devină la fel de faimos ca Mike Tyson. „Vreau să fiu şi eu cunoscut ca Mike Tyson într-o zi. El e idolul meu. Vreau să fac o carieră pentru boxul românesc şi să câştig multe competiţii. Sunt condiţii grele aici, sunt condiţii grele, dar cu ajutorul boxului sper să trec peste obstacole. M-am rugat mult la Dumnezeu să fac şi eu ceva în cariera mea, iar bunul Isus m-a ajutat. Am un antrenor care pentru mine este ca un tată. Maestrul meu m-a ajutat în multe momente dificile. Când mai i-au şi eu nişte bani ajut acasă să luăm mâncare şi mai îmi cumpăr şi haine, ca să nu râdă lumea de mine. Merg la antrenamente destul de des flămând, că am vrut să mănânce fraţii mei, că ei sunt mai mici. Eu sunt mai mare şi trebuie să rabd. Și la concursuri trebuie să rabd. Asta mă ajută şi să îmi menţin greutatea şi să stau în categoria mea”, spune „Tyson” de Obreja. Antrenorul său este Doru Neamţu, omul care l-a descoperit şi şi-a dat seama că are în faţă un giuvaier neşlefuit. Succesul lui „Tyson” este cu atât mai interesant cu cât tânărul a disputat până acum doar trei meciuri importante, în care şi-a zdrobit adversarii şi a devenit astfel campion naţional. „Am venit până aici în cartier la el, dar nu am intrat în casă ca să îmi dau seama despre ce e vorba cu adevărat în familia lui. Nu sunt ajutaţi în nici un fel, nu au carte, nu au mers la şcoală, deşi cred că liderii lor de la Partida Romilor puteau să îi ajute. Nu au nici acte pe casă, din ce ştiu eu. Lui am reuşit să îi facem şi certificat de naştere şi buletin. Le ţin la mine acasă că pe aici se pierd. Îl simt ca pe un copil de-al meu. La noi, în România, ştiţi că de regulă marii campioni vin din condiţii extrem de dificile. El de vreo 4 – 5 ani venea la sală, iar la început făcea curăţenie prin sală, strângea mănuşile celorlalţi băieţi, iar după ce am văzut că vine zi de zi mi-a dat încredere şi l-am urcat în ring. L-am pus la mănuşi cu copii mai mari şi am văzut că nu are frică. Eu sunt antrenor secund la lotul naţional de juniori cu Dorel Simion şi Alex Scarlat. M-am rugat de Dorel Simion să îl ia la o pregătire de 2 săptămâni ca să îi vedem potenţialul, iar el a făcut faţă. Anul trecut a fost campionatul naţional de juniori, iar el a ieşit campion naţional. Copilul are doar 3 meciuri oficiale. Le-a câştigat pe toate trei şi aşa a ieşit campion naţional. Alţii muncesc poate toată viaţa şi nu prind nici măcar o medalie. La el e vorba de ceva al lui, o sclipire. Trebuie însă ajutat ca să evolueze. Material eu nu-l pot ajuta pentru că nu sunt patron, dar în materie de box fac tot ce trebuie ca să ajungă acolo unde îi este locul”, spune Doru Neamţu.