Partidele s-au zgârcit în aceastã campanie electoralã şi lucrul acesta s-a cam vãzut în sondaje şi chiar pe stâlpi şi pe panourile pentru afişaj electoral. Au fost destule cazuri în care lupta de idei s-a transformat într-un box real. Deja se sare de la o stare de normalitate, a confruntãrilor de idei şi se ajunge la lupta concretã, corp la corp. Confruntãrile au avut loc între fani sau chiar între candidaţi. Sãrãcia e atâta de mare la comune, încât interesele sunt la fel de mari. Un biet de nepot sau de verişor face tot posibilul pentru a apãra onoarea unchiului candidat sau a rudei care vrea sã obţinã încã un mandat sau pe primul.
Alegerile locale sunt cea mai bunã afacere pentru cei care vor sã prindã un loc de muncã plãtit de stat, pentru oamenii de afaceri care vor sã dea lovitura şi sã iasã din faliment sau pentru politicienii care se retrag din marile bãtãlii politice şi vor sã iasã la pensie de la o primãrie.
Cel mai sigur serviciu este acum cel de ales local sau central sau viitor ales regional, dacã se mai face împãrţirea pe regiuni administrativ-teritoriale şi poate autonome. Nu mai trebuie sã treci printr-un examen, nu mai trebuie sã fii testat sau verificat de o comisie de examen. Nici nu mai ai nevoie de diplome, întrucât dreptul de a alege şi de a fi ales este garantat de Constituţie şi de Uniunea Europeanã. În plus, dupã ce a ieşit consilier local sau primar ai un venit sigur, pentru cã nu s-a auzit deocamdatã de vreo situaţie de faliment la primãrii. Existã însã un început în toate. Sunt primari cu 5 sau 6 mandate şi care cu siguranţã cã altã meserie nu ar mai putea sã facã. Sunt primari care nu au avut nicio meserie şi dacã nu exista primãria, altceva nici nu ar fi ştiut sã facã. Mai sunt şi acum edili care se pregãtesc de examenul de bacalaureat, edili care au condus tractorul sau buldozerul în tinereţe. Nu ar fi niciun fel de problemã acest lucru, dacã ar fi condus primãria cum trebuie şi nu ca pe o roabã cu asfalt. S-a mai scurs din asfalt pe la poarta primarului, a cumnatului primarului şi a altor neamuri, dar e bine cã mãcar s-a mai asfaltat câte ceva. E şi explicabil de ce lupta e atât de strânsã în anumite comune, iar nervii sunt întinşi la maximum. Fiecare e cu gaşca lui, pentru cã la primãriile mici, bugetul este la fel de mic. Acolo unde nu existã nici agenţi economici şi impozitele sunt mici.
Fiecare familie trage pentru primarul ei şi are tot interesul sã câştige cine trebuie pentru ca patru ani sã nu mai aibe treabã cu asigurarea unui nivel de trai mai mult decât decent. Cine nu e cu primarul sau face parte din gaşca adversã s-ar putea sã nu pupe nimic de la primãrie timp de patru ani. Locurile de muncã lipsesc aproape cu desãvârşire din mediul rural. Aproape toatã luna mulge vaca, merge la cules de ciuperci, mure, mãceşe sau la strâns de fân. Viaţa la botul calului depinde de starea vremii şi e din ce în ce mai greu sã supravieţuieşti, dacã nu ai vreo rudã care a avut noroc sã câştige nişte alegeri şi sã îţi mai facã rost de o indemnizaţie, de un ajutor social sau de însoţitor, de o bucatã de teren cu sau fãrã titlu de proprietate, de o şinã de cale feratã.
Pentru mulţi, alegerile de duminicã aproape cã sunt vitale. De aceea probabil cã legea pumnului va opera pânã în ziua scrutinului. La ţarã lumea se înfierbântã la propriu. O sã fie mulţi care o sã alerge sã punã mâna pe câte o bancnotã sau o pungã de ceva. Deja au început sã se împartã alimente, tricouri şi şepci. Lumea o sã se mai îmbulzeascã, o sã se mai împingã. Poate o sã aparã şi ceva rãniţi. Cine nu prinde câteva ceva, sã fie sigur cã patru ani moare de foame!
