Zeci de tineri au venit în week-end la Baia de Fier, dar nu pentru a vizita Peştera Muierilor, ci pentru a urca stâncile de deasupra şi a ajunge la hamacele suspendate la 200 de metri deasupra şoselei din apropiere. Hamacele sunt considerate „de senzaţie” pentru că oferă ocazia rară pentru oricine de a sta suspendat în aer în condiţii de deplină siguranţă. Chiar şi cei cu rău de înălţime îşi depăşesc orice temere şi până la urmă încearcă o astfel de experienţă, la finalul căreia se declară mai multe decât încântaţi de clipele de care au avut parte. Ca să ajungă în vârful stâncilor turiştii trebuie să străbată unul din cele zece trasee de via Ferrata, un fel de poteci amenajate cu cabluri pentru ancorarea turistului astfel încât deplasarea să se facă în condiţii de siguranţă maximă. Asta le dă încredere în forţele proprii chiar şi celor mai stresaţi că ar putea păţi „ceva”. „Din Bucureşti vin şi am stat mult să mă gândesc până să urc la hamace. Am rău de înălţime şi nu credeam în viaţa mea că ajung aşa de sus. De fapt, când am gândit excursia asta pentru aşa ceva am optat, dar nu credeam că pot să depăşesc o asemenea barieră. Este greu la nivel psihologic, dar cu încredere în oamenii de aici treci peste orice obstacol. Ghizii sunt extraordinari şi nu pot decât să mă bucur că m-au ajutat să ajung în hamac şi să stau acolo cred că vreun sfert de oră, dacă nu şi mai bine. E ceva minunat”, a spus Andra.
Prieteni ai acesteia fără rău de înălţime de abia au aşteptat să ajungă în vârful stâncilor pentru a urca în hamace. Cu echipamente speciale aceştia au ajuns la ceea ce putea părea irealizabil în urmă cu câţiva ani. „Am fost în Muntenegru şi m-am dat cu paraşuta. Acolo mi-am depăşit teama de înălţime. Merită 200% să vii aici. Am făcut şi tiroliană, deci am experienţă în a lucra pe cabluri la înălţime şi de asta şi spun că experienţa de aici e una foarte faină. Acum o să mergem undeva în munţi sau poate spre Cheile Olteţului, încă nu ne-am decis, ca să prindem apusul, iar de luni revenim la muncă”, a spus un alt turist. „E ceva foarte fain. E de neuitat, aş reveni oricând cu drag. Am văzut pozele şi mi-am dat seama că e palpitant. Totul e fain şi e sigur, adică nu eşti în pericol, deşi poate părea. Mă bucur nespus că am ajuns aici”, a menţionat şi Tudor, din Timişoara. Pentru toţi ghid la hamacele suspendate a fost Gabriel Chiriac, cel care a şi amenajat tabăra respectivă, dar şi traseele de via Ferrata din apropierea peşterii. „Pasul psihologic este cel mai greu care trebuie făcut. Fizic fiecare dintre noi corespunde pentru a parcurge acest traseu şi pentru a sta în hamace la altitudine. Pragul psihologic ţine însă de noi, de ceea ce am reuşit să asimilăm în experienţele noastre de viaţă, de puterea de autocontrol. Totul e pentru a ajunge la final acasă cu oameni fericiţi că au avut o experienţă unică la hamace. Am avut situaţii cu oameni care aveau rău de înălţime dar care, pe parcurs, prin autocontrol şi autosugestie au reuşit să îşi învingă acest rău. Ne-am auzit apoi după câteva luni şi spuneau că sunt fericiţi că nu mai au acest trac la altitudine”, a precizat Dan Chiriac.
