Pânã acum nu au fost prea multe incidente electorale care sã atragã atenţia presei, respectiv a celor implicaţi în campania electoralã sau a celor cãrora li se cere sau cerşeşte votul în iunie. Nu au apãrut încã celebrele gãleţi electorale multicolore, plasele cu alimente sau alte bunuri: cizme, veste, fulare, şepci, sendvişuri galbene, roşii, portocalii sau verzi. Candidaţii fie au sãrãcit, fie se tem de campania anti-mitã a Ministerului de Interne sau pur şi simplu nu mai vor sã mai dea nimic.
Riscurile sunt destul de mari, având în vedere cã şi populaţia a fost obişnuitã sã sarã la centrãrile partidelor politice şi e cam musai sã sfârâie ceva mici pe grãtar sau sã curgã nişte hectolitri de bere în gâtlejul veştejit de crizã al alegãtorilor care dezbat politica, pe sec, la bodega de pe uliţã.
Deja gluma se îngroaşã, iar dupã garduri au şi apãrut babe nedumerite care ar cam avea nevoie de ceva gãleţi pentru fântâni, recoltatul fructelor şi al legumelor sau pentru adãpatul animalelor.
Cu ploile din ultima vreme erau bune şi ceva umbrele, iar în zonele umede unde nu a ajuns încã asfaltul era musai sã aparã ceva cizme, indiferent de culoarea politicã în care erau oferite.
Lipsa de pânã acum din campanie a produselor pentru achiziţionat voturile cetãţenilor sau a cashului menit sã îl convingã pe alegãtorul de la sate şi oraşe sã îşi contureze o opinie despre un anumit candidat, de regulã, generos, poate sã fie şi un efect al crizei economice. Poate cã “artileria grea” va fi scoasã la vedere sau pe sub masã, abia dupã 1 iunie, pentru a fi mai aproape de data alegerilor. Nu de alta, dar, dacã e prea devreme, poate alegãtorul uitã, mai ales dacã e vorba doar de o burtã de mici. Cine dã, cine ia? Încã nu s-a digerat bine nici chestiunea cu cine este la Putere şi cine e în Opoziţie. Cine vine şi cine pleacã? Unii au rãmas la Putere, alţii au fost daţi afarã.
Unii primari au umblat cu sondaje şi şi-au dat seama cã nu mai are rost sã scoatã “artileria grea”, din moment ce au şanse foarte mari de a obţine un nou mandat, în general al treilea, al patrulea sau al cincelea. Sunt vechii baroni care nu au niciun rival în comuna, oraşul sau în judeţul pe care aproape cã îl patroneazã sau îl binecuvânteazã. Sunt cazuri de edili care şi-au propus sã nu scoatã niciun leu din buzunar pentru a-şi transmite mesajele cu goarna pe stradã sau pentru a-şi face prea multã imagine în mass-media. Oamenii ştiu cã nu are rost sã dea un ban, când ştiu sigur cã au acces la puşculiţã. Ori dacã nu e vorba de un edil care sã aibã buzunarele pline de la ceva afaceri sau care a mizat în campanile trecute mai mult pe oameni de afaceri locali sau extrajudeţeni, atunci se va merge în campanie pe cheltuieli minime. Eventual doar pentru bannere şi afişele electorale de pe panouri. Nu de alta, dar dacã edilul nu apare chiar deloc pe stâlpi, şcoli şi pe copaci, existã riscul ca alegãtorii sã creadã cã nu mai candideazã pentru un nou mandat. Aşa cã ceva lovele trebuie sã scoatã din buzunar. Dacã nu foloseşte banii personali, atunci cu siguranţã cã va apela la donatori “la vedere” sau “la negru”. Asta înseamnã cã cei care au dat banii trebuie sã îi şi recupereze dupã ce edilul sau viitorul edil va obţine postul în administraţie. Aşadar, nici sã nu mire pe cineva cã timp de patru ani la primãrie vor fi abonate anumite firme sau anumiţi oameni de afaceri. Asta dacã primarul e proaspãt ales.
Dacã e un baron mai vechi, atunci edilul e mai isteţ şi face schimb de oameni de afaceri cu un alt primar, din altã localitate şi cu buget similar pentru lucrãri sau chiar mai mare. Nu e cu supãrare.
Schimbul de clientelã politicã se poartã de mai mult timp între primãrii şi este folosit tocmai pentru a nu bate la ochi organelor de anchetã sau celor de la Camera de Conturi şi alte instituţii cu mai mult sau mai puţin chef de control şi verificãri ale modului cum se produc licitaţii şi cum se consumã banii publici. Adicã, oamenii de afaceri care au susţinut un candidat care a ieşit primar vor fi repartizaţi de regulã la licitaţiile din comuna vecinã şi invers. Oamenii de afaceri din comuna vecinã vor trece la muls de fonduri în altã localitate. Sã nu batã la ochi. ªi la oraşe e cam la fel, însã dedicaţiile sunt la un alt nivel. Cu sau fãrã dedicaţie ar fi cel mai bine ca lucrãrile sã fie executate ireproşabil, însã în dulcele stil românesc în majoritatea cazurilor nu se întâmplã astfel. Urmeazã “artileria grea” în ultimele zile de campanie? Scot primarii banii, îi scoate şi clientela politicã?
