În perioada 1937-1938, Constantin Brâncuşi a petrecut mult timp la Târgu-Jiu, pentru a supraveghea lucrările de execuţie şi ridicare a operelor din piatră şi metal pe care le amplasa în cele două parcuri ale oraşului, în memoria eroilor gorjeni căzuţi în Primul Război Mondial. Alături de marele artist lucra atunci, în calitate de cioplitor, Ion Alexandrescu, unul dintre cele două ajutoare care l-au ajutat la executarea sculpturilor de pe Poarta Sărutului şi la tăierea blocurile de travertin pentru Poartă şi bănci. Cu siguranţă, Brâncuşi a purtat diverse discuţii cu Alexandrescu, iar acesta a asistat şi la alte dialoguri pe care celebrul sculptor le-a avut cu persoane obişnuite sau cu reprezentanţi ai instituţiilor implicate în edificarea ansamblului de la Târgu-Jiu.
Amintirile acelei perioade au rămas puternic întipărite în memoria lui Alexandrescu, astfel că a aşternut pe hârtie o serie de idei pe care el susţinea că le-a auzit de la Brâncuşi. A rezultat o schiţă pe o planşă de calc, ajunsă după mai mulţi ani în colecţia Constantin Antonovici, ucenic al lui Brâncuşi, iar ulterior la inginerul newyorkez Stephan Benedict. Acesta a donat câteva piese din colecţie Centrului de Cercetare, Documentare şi Promovare „Constantin Brancuşi” din Târgu-Jiu, cu ocazia „Colocviilor Brâncuşi” din data de 19 februarie 2016.
Calcul cu desenele lui I. Alexandrescu (păstrat într-un tub de carton) are dimensiunile de 67,80 x 44,70 cm şi un colorit gălbui. Desenele par să fie realizate în carioca, majoritatea haşurilor sunt cu creion colorat, iar adnotările sunt scrise cu stilou cu cerneală albastră.
În colţul din dreapta-sus al planşei există următorul text: „SCHIŢE / De amintirile cum a voit MAISTRUL Brâncuşi C. să definitiveze ANSAMBLUL de LUCRĂRI dela TÎRGU-JIU, o părere a sa, care nu sa putut realiza din lipsă de fonduri şi problema internă şi internaţională de atunci a anilor 1938 – 39 cînd MAISTRUL a spus că va continua plecînd la 20 sept 1938 nu sa mai înapoiat şi a lăsat vorbă ca aşezarea să se facă cum arată schiţa No .2 (unele documente sunt la Muzeul din Tg. Jiu aflate la Arhiva PRIMĂRIEI. Am fost martor la discuţiile purtate cu conducători tehnici, deoarece am lucrat sub conducerea directă a MAISTRULUI BRANCUŞI la FINISAREA LUCRĂRILOR de pietrărie. / ALEXANDRESCU IOAN. Sculptor în piatră”.
Rezultă de aici că I. Alexandrescu a realizat schiţele respective bazându-se pe amintirile lui privind modul în care Brâncuşi a vrut să definitiveze ansamblul de lucrări de la Târgu-Jiu.
Planşa cuprinde trei schiţe.
Schiţa nr. 1 este denumită „PLAN ORIZONTAL DE LEGĂTURĂ MASA – COLOANĂ (CERC ÎNCHIS)” şi prezintă schematic ansamblul monumental „Calea Eroilor”. Piesele ansamblului sunt figurate prin simboluri de mici dimensiuni, fiind schiţate de asemenea râul Jiu, aleile transversale din Grădina publică (este greşit poziţionată aleea de lângă Poarta Sărutului, la vest de aceasta, când în realitate ea se află în partea de est), Biserica Sf. Apostoli şi calea ferată.
Schiţele 2 şi 3 prezintă detalii mult mai numeroase ale amenajării ansamblului, cum ar fi desene ale lucrărilor de artă, mobilierului din parc, pavimentului şi spaţiilor verzi.
- Lucrările ansamblului de la Târgu-Jiu trebuiau să continue şi în 1939
Schiţa nr. 2 are următoarea precizare: „AŞA TREBUIA SĂ FIE ÎN FAZA FINALĂ, DESPRE AST VORBEA BRÂNCUŞI, aşa vom face la ANUL. (1939)”. Segmentul de la calea ferată până la Coloana fără sfârşit are aspectul unei alei cu un paviment format din îmbinarea unor lespezi de piatră de formă neregulată, structurat în patru trepte cu aspect de platformă.
Această alee pavată este asemănătoare unui drum de munte şi se opreşte la marginea brâului de arbori care înconjoară Coloana fără Sfârşit.
Pe părţile laterale ale primelor trei trepte-platformă sunt dispuse grupuri de câte două sau trei scaune, ce par identice cu cele de pe Aleea scaunelor (de tip clepsidră, dar cu faţă pătrată). Pe marginea aleii trebuiau plantaţi plopi piramidali.
În jurul Coloanei par să fie dispuse trei cercuri concentrice. Primul delimitează un spaţiu verde care ar fi avut, probabil, şi rol de protecţie. Acest rond s-a şi realizat. Dovadă stă o adresă a grădinarului şef C. Arendt, din 13 august 1938, către primarul oraşului, prin care acesta arată că „în jurul coloanei montate în noul parc din faţa cazarmelor este nevoe de o umplutură de cel puţin 100 – 120 care cu pământ bun, în care să se poată planta sau semăna flori sau iarbă…”.
Al doilea cerc este format din scaune-clepsidră cu faţă pătrată. Desenul înfăţişează unsprezece sau douăsprezece scaune.
Al treilea cerc este dat de brâul marginal de arbori, cu o înălţime mult mai mică decât a plopilor piramidali, aşa încât să nu afecteze vizibilitatea Coloanei.
- Brâncuşi gândea în termeni de arhitect peisagist
Amplasarea operelor din piatră în Grădina publică a oraşului (Masa Tăcerii cu cele 12 scaune cu faţă rotundă, Aleea Scaunelor formată din 30 de scaune cu faţă pătrată, Poarta Sărutului flancată de cele două bănci) nu s-a făcut la întâmplare. Constantin Brâncuşi a cerut în acea perioadă a anilor 1937-1938 ca parcul de lângă Jiu, un spaţiu verde rezultat din vechiul zăvoi al râului, să fie amenajat corespunzător. Au fost trasate noi alei, s-a acoperit unul dintre canalele care străbătea parcul, au fost stabilite nişele pentru scaune, a fost aranjată platforma pe care s-a aşezat Masa.
Schiţa nr. 3 este însoţită de precizarea: „AŞA A LĂSAT LUCRAREA SĂ SE MONTEZE – SEPT. 1938”. Ea reprezintă aleea din parc cu operele lui Brâncuşi, de la râul Jiu până la Bulevardul C. Brâncuşi (fost Bd. C. A. Rosetti).
De o parte şi de alta a intrării în parc (în marginea trotuarului) sunt desenate câte două blocuri de piatră, de formă paralelipipedică, unul mai mare şi altul mai mic. Blocurile respective au fost amplasate în mod real în poziţiile menţionate, aşa cum apar în unele fotografii postbelice. Piesele mari pot fi văzute şi acum în faţa fostului castel de apă din Parcul Central.
La o anumită distanţă în faţa Porţii Sărutului şi intersectând aleea paralelă cu strada, este desenată o mică „insulă” de verdeaţă de formă eliptică, despre care nu ştim să se fi realizat vreodată.
În spatele băncilor de piatră apare un spaţiu liber (care nu există în configuraţia actuală) ceea ce sugerează faptul că şi băncile, fiind opere de artă, trebuiau privite din toate unghiurile, inclusiv din spatele lor.
Spre vest, la cca. 5-6 m de Poarta Sărutului, este figurată o altă alee transversală, care însă nu există actualmente.
Singura alee care intersectează Aleea scaunelor este „Aleea îndrăgostiţilor”, despre care I. Alexandrescu relata, în discuţia cu anumite persoane, că a fost realizată la indicaţia lui Brâncuşi. Pe această alee, figurată în schiţa nr. 3, apar două desene simbolice, care sugerează prezenţa unor bănci la intersecţia cu Aleea scaunelor. După forma lor, par să fie la fel cu băncile monoxile realizate, se pare, la indicaţia lui Brâncuşi şi amplasate ulterior pe aleile din Parcul Central. O astfel de bancă exista şi în atelierul de la Paris al sculptorului, pe care acesta s-a şi fotografiat, de altfel, într-o imagine binecunoscută.
Documentele care dovedesc construcţia acestor bănci se găsesc în Arhivele Naţionale ale Judeţului Gorj. Pe verso unui document din data de 18 iulie 1938, prin care se propunea înlocuirea băncilor deteriorate de pe digul Jiului apare o schiţă a unei astfel de bănci, care demonstrează clar că acest model, similar cu al băncii din atelierul parizian al artistului (executată însă cu mult timp înainte), a stat la originea băncilor monoxile.
Masa Tăcerii este amplasată pe planşă în interiorul unui rond cu verdeaţă, asemănător cu cel figurat în jurul Coloanei fără Sfârşit.
O idee generală care se desprinde din analiza schiţelor de pe planşă ar fi aceea că sensul de parcurgere a traseului Căii Eroilor este dinspre Jiu[1] spre Coloana fără Sfârşit. Facem această consideraţie deoarece, pe de-o parte, atât pe schiţa 1 cât şi pe schiţa 3 acest sens este indicat prin săgeţi (în schiţa trei fiind şi indicaţia suplimentară „ALEA EROILOR spre COLOANĂ”) şi, pe de altă parte, aleea în porţiunea dintre calea ferată şi Parcul Coloanei are aspectul unui drum de munte, obligând vizitatorul să îl parcurgă ascendent, în mod natural.
După cum se poate observa, Constantin Brâncuşi avea gândirea unui arhitect peisagist şi urbanist. Lucrările sale se integrau într-un tot unitar cu spaţiul adiacent. Astfel, oraşul se subordona acestui ansamblu monumental, dându-i un alt înţeles şi o altă dinamică, de permanentă aducere aminte şi omagiu pentru eroii gorjeni care s-au jertfit în cel de-Al Doilea Război Mondial pentru apărarea ţării.
Adina Andriţoiu
1] Locul actului de eroism al targujienilor care îşi apărau oraşul în faţa trupelor inamice, la 14 / 27 octombrie 1916.
- Articolul are la bază studiul Schiţele lui Ioan Alexandrescu privind Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”, autori dr. Sorin Lory Buliga şi Adina Andriţoiu, publicat în Revista Litua, vol. XX, 2018, Muzeul Judeţean Gorj „Alexandru Ştefulescu”, Târgu-Jiu.
