Una dintre cele mai active organizaţii de mediu din Europa de Est, implicit din România, a dat joi publicităţii un raport menit să prezinte adevărul despre „Cacealmaua locurilor de muncă din industria cărbunelui”. Cu acest titlu, Bankwatch a lansat pe piaţă informaţii privitoare la numărul de angajaţi din termocentralele existente în acest colţ de lume, despre mirajul creării de noi locuri de muncă prin construirea unor noi grupuri energetice şi, de fapt, la ce s-a ajuns prin restructurările făcute haotic în special în România. Gorjul nu lipseşte din raportul respectiv, fiind prezent atât cu activitatea Complexului Energetic Oltenia, cât şi cu promisiunea construirii unui nou grup energetic la Rovinari de către statul chinez.
Subtitlul raportului respectiv amintit este intitulat „Promisiunile nefondate pentru locuri de muncă amăgesc comunităţile miniere din sud-estul Europei şi amână tranziţia justă către energie curată”, activiştii de mediu prezentând rapoarte, cifre şi analize din care reiese clar declinul industriei miniere şi promisiunile deşarte care li se fac angajaţilor din acest sector cu privire la creşterea numărului de locuri de muncă. Banckwatch precizează în acel raport că în România deja numărul de angajaţi din sectorul regenerabilelor a depăşit numărul angajaţilor actual din sectorul minier. Şi, cu toate acestea, minerilor li se promite în continuare un viitor luminos, deşi cifrele prezentate joi arată că productivitatea unui angajat dintr-o carieră de lignit din România, în 2015 era de doar 2.264 tone. Asta în timp ce în Germania un angajat avea o productivitate de peste 11.000 de tone, iar în Grecia ajungea la peste 9.200 de tone. Doar slovacii, cu 822 de tone, erau sub nivelul angajatului român, în rest în oricare stat european productivitatea unui salariat era cel puţin dublă faţă de cea a celui din România. Lucrurile s-au schimbat un pic în 2017, dar decalajul faţă de restul ţărilor a rămas la fel de mare.
„Productivitatea activităţii miniere era de 3 190 tone/angajat în 2017, o creştere substanţială
de la 1 778 tone/angajat în 2013, dar foarte departe de nivelul de productivitate al altor state membre UE precum Polonia sau Republica Cehă, state-referinţă pentru actorii români. Dacă ar fi atins o productivitate medie de 6 111 tone/angajat, ar fi fost nevoie doar de 3 671 de lucrători.
Şi costul de producţie per tona de lignit a urmat aceleaşi tendinţe, scăzând de la 61,53 lei/tonă la 52,65 lei/t în 2016. În raportul grupului de lucru lignit elaborat de Ministerul Energiei se menţionează că 50% din costul de producţie pentru o tonă de lignit este reprezentat de cheltuielile cu personalul şi
15% de consumul de energie. Cu toate acestea, în contextul restructurării sectorului până în 2030, raportul menţionează numai măsuri precum reducerea echipamentului cu 30% şi economii la energie în operarea minelor de 47% până în 2030. Nici un cuvânt despre alte modificări ale personalului, care
sunt inerente o dată cu creşterea eficienţei echipamentelor, şi care au cea mai mare contribuţie în costul total al lignitului”, se arată în raportul menţionat.
Autorităţile nu mai scot vreo vorbă nici despre mult promisa investiţie a chinezilor de la Rovinari, activiştii de mediu fiind aproape convinşi că aceasta nu se va mai realiza, mai ales în condiţiile în care Europa devine tot mai interesată de reducerea activităţii pe cărbune. „Se anticipează că producţia CEO va scădea de la 14 TWh în 2016 la 13,4 în 2030, dar aceste calcule se bazează pe construcţia unei noi unităţi la Rovinari, fapt ce pare din ce în ce mai puţin probabil. Planurile pentru construcţia unei noi unităţi la termocentrala Rovinari există de mai mult de 5 ani, şi au părut să avanseze în 2013, când Guvernele României şi Chinei au semnat un Memorandum de Înţelegere în care acest proiect figura între investiţiile planificate. China Huadian Engineering (CHE) ar trebui să construiască unitatea de 600MW, iar băncile chineze ar trebui să asigure finanţarea. CHE ar
fi principalul contractant, însă construcţia propriu-zisă va fi realizată de companii româneşti. De atunci şi până astăzi au avut loc mai multe călătorii ale oficialităţilor române în China, dar şi delegaţii chineze au vizitat situl proiectului. Mai mult, un studiu de prefezabilitate a fost finalizat însă nu a fost făcut public, iar compania mixtă Huadian-Oltenia a fost înfiinţată în 2015. Planurile pentru construcţia unei noi unităţi de 600 MW la termocentrala Rovinari există de mai bine de 5 ani, dar este puţin probabil că se vor materializa, având în vedere faptul că producţia de lignit urmează tendinţe descendente. România este poate ţara în care este cel mai urgent ca guvernul să recunoască că tranziţia către un sistem energetic curat este necesară, în acelaşi timp asigurându-se că această
tranziţie este justă, cu o planificare adecvată, finanţată suficient şi cu implicarea angajaţilor în luarea deciziei.”, mai arată autorii raportului.
