Premierul Mihai Rãzvan Ungureanu şi-a umflat doar un pic muşchii pentru a le arãta liderilor din PDL câteva zile cine are cuţitul, atunci când a fost somat sã deschidã robinetul pentru primarii PDL. Caşcavalul nu este însã la el şi cu siguranţã cã nu el este şeful. Caşcavalul este doar în tranzit pe la Guvern şi despre caşcaval se vorbeşte doar în termenii cine îl încaseazã şi la cine va ajunge şi la ce partide sau la ce breaslã meşteşugãreascã prietenã cu partidul aflat la guvernare. Ungureanu nu avea cum sã le arate cine e şeful pedeliştilor care au venit sã îi cearã bani pentru campania electoralã derulatã de edilii portocalii din toatã ţara. ªeful este deasupra lui Ungureanu şi cu siguranţã cã premierul face numai ceea ce îi spune şeful sãu vizibil.
Acum cã o mai avea şi alţi şefi în afara lui Traian Bãsescu rãmãne de vãzut şi de analizat în politicile guvernului şi în traiectoria politicã pe care o va urma tânãrul premier al “acestei ţãri”.
Este interesantã şi poziţia lui Mihai Rãzvan Ungureanu faţã de România în interviul de la Al Jazeera, când aproape cã nu a pronunţat deloc numele România, ci s-a exprimat mai tot timpul folosind sintagma “aceastã ţarã”. Poate cã nu are prea multe legãturi sentimentale cu România sau poate cã mai are şi alţi şefi în afarã de Traian Bãsescu, poate unii în afara ţãrii. Rãmâne de urmãrit în timp evoluţia politicã a tânãrului premier, cum am mai spus. Rãmâne de vãzut ce va mai vinde din patromoniul ţãrii şi ce concesii va mai face pânã la sfârşitul acestui an diferitelor grupuri de interese din ţarã şi din afarã, concesii în legãturã cu interesele naţionale.
Cert este cã Mihai Rãzvan Ungureanu s-a dat pe brazdã şi a început sã sugã la ţâţa cu politici şi idei prezidenţiale, alimentatã de la Cotroceni. MRU trebuie se execute acum cu fineţe un vals între Bãsescu şi PDL, care sã nu îi altereze personalitatea, care nici nu prea strãluceşte a carismã. Mai degrabã este un individ şters, calculat, care nu lasã se se întrevadã ceea ce gândeşte. Nici dacã este sincer, nici dacã minte, nici ce intenţii are. Pare tipul obişnuit sã evolueze în limitele misiunii pe care şi-a propus-o sau pe care a primit-o. În limitele misiunii, pare capabil sã evolueze aşa cum trebuie, inclusiv sã ofere rãspunsuri politice, sã joace ca un politician, dar unul mai calculat. MRU pare mai degrabã adeptul unei misiuni clare şi precise cu obiective de atins şi lucruri care sã nu îi scape de sub control. La MRU chiar şi eşecul este în mod laborious construit, astfel încât sã nu existe vreo scãpare atunci când partitura este interpretatã în mod public. O fi oare modul de comportament public al lui MRU rezultatul muncii la serviciile secrete sau pur şi simplu este încã vocea amatorului care s-a trezit aruncat în mare şi pus sã înoate? Sau, pur şi simplu, încã nu a prins rutina de a deschide uşile ministerelor şi încã nu poartã pe reflexele politice patina care îi mai permite din când în când sã mai facã şi câte o glumã pe spatele politicilor guvernului sau pe spatele populaţiei.
Este greu de spus dacã MRU este un politician veritabil sau doar un profesionist pur al domeniului pe care îl stãpâneşte. Cel mai mare pericol ar fi ca în spatele imaginii lui MRU sã se ascundã un profesionist care joacã rolul unei lichele.
Pânã acum, politicienii tradiţionali ne-au obişnuit invers: lichele care joacã roluri de profesionişti. Cu atât mai insidios ar fi MRU şi mult mai periculos decât Traian Bãsescu, care este destul de des dus în public de valul efuziunilor instinctive. Poate cã Traian Bãsescu, un ins lovit în imagine şi în viitorul politic chiar de cei din rândul cãrora se revendica, românii din piaţã, este decis sã lase ţãrii o grea moştenire: o ţarã condusã nu de un guvern, ci de un mare serviciu secret. MRU este obişnuit sã execute misiuni şi sã le ducã pânã la capãt indiferent de rezultat. Dacã va ajunge preşedintele României, aşa cum se spune pe piaţã, cã asta ar fi misiunea pentru care îl pregãteşte Bãsescu, atunci MRU ar putea fi extrem de periculos dacã ar mai avea alte agende, în afara celei scrise de poporul român. Prea pare dispus Bãsescu sã lase ţara pe mâna unui personaj fumuriu, despre care nu ştie nimeni în ce ape se scaldã şi care a fost şef al unui serviciu secret.
Politicienii lichele care au jucat rolul de profesionist nu mai surprind pe nimeni, însã profesionistul dispus sã joace rolul unei lichele ar putea surprinde pe toatã lumea şi ar putea fi chiar periculos. Rãmâne prezumpţia de nevinovãţie şi pentru bãiatul de la servicii care are în fişa postului jocul dublu, pentru mai mulţi stãpâni şi la mai multe capete. Sau doar pentru el. Jocuri periculoase.
