Probabil cã singurul raţionament al apariţiei Legii lustraţiei în mandatul Bãsescu este tot pentru CV-ul preşedintelui. Dã bine la imagine pentru manualul de istorie cã în timpul mandatului sãu au apãrut o serie de legi. Cam atât. Acum chiar dacã Ion Iliescu ajungea premier în 2012 sau 2013 sau 2014 deja realitatea a dovedit cã este un politician care şi-a încheiat activitatea.
Nu se ştie exact ce face diferenţa între Iliescu şi Bãsescu: ori caracterul, ori lipsa acestuia. Unul a fãcut orice sã împiedice apariţia Legii lustraţiei, ca şi Constantinescu, de altfel. Acesta din urmã, dacã nu a fãcut orice sã împiedice apariţia legii, nu a fãcut nimic sã contribuie la apariţia ei. Iar de pe urma lipsei Legii lustraţiei a profitat şi Bãsescu şi alţii pânã în 2012. Oricum, amândoi politicienii Iliescu şi Bãsescu au fost deficitari la capitolul importanţa cetãţeanului în cadrul politicilor publice. Nu întotdeauna politicienii au vãzut în alegãtori oameni, ci mai tot timpul cifre şi indicatori sau, mai grav, o adunãturã de proşti.
De altfel, s-ar pãrea cã acesta va fi mersul de aici înainte, plecând de la raţiunea de a fi a statelor din ultimii ani, adicã salvarea economicã. Iar când vine vorba de salvarea economicã a unui stat, politicienii pun pe locul al doilea sau al 10-lea cetãţeanul şi dorinţele acestuia de a avea o viaţã normalã, nici mãcar mai bunã. Adicã sã poate munci şi sã poatã trãi de pe urma muncii sale. Criza economicã provocatã de anumite grupuri de interese sau doar efectul unor sisteme politice şi economice deficitare, a schimbat un pic locul omului în societate. Acum, mai mult ca oricând, va supravieţui cine va fi cel mai puternic, cel mai abil, cel mai sãnãtos, cel mai descurcãreţ.
Aşadar, societatea are nevoie în anumite momente de anumiţi oameni providenţiali şi de anumite legi care sã corecteze mersul societãţii şi sã selecteze elitele de non-elite. Cam acesta ar fi fost şi rolul Legii lustraţiei, dacã ar fi apãrut în 1990. Ar fi fost o lege care ar fi purificat apele politicii româneşti şi ar fi eliminat din viaţa politicã mãcar fostele cadre comuniste. Dar cine sã fi propus şi sã fi promovat legea respectivã, dacã revoluţia a fost confiscatã de fostele cadre de nãdejde ale lui Nicolae Ceauşescu, iar economia la fel, fie cã a fost vorba de membri de partid, fie cã a fost vorba de securişti.
Pentru cine mai este necesarã o Lege a lustraţiei? Pentru Ion Iliescu în niciun caz pentru cã la cimitir este loc pentru toatã lumea, indiferent de apartenenţa policã, fapte, rasã şi ideologie. Cu siguranţã cã nu avea de gând sã revinã ca premier al României, ci doar mai bate din când în când cu degetul în masã pe la şedinţele PSD.
Pentru Felix Voiculescu în niciun caz. Este prea târziu şi prea bogat şi prea adânc înfipt în media pentru a fi afectat de o astfel de decizie. Are şi o vârstã la care începe sã se gândeascã şi la a trage pe dreapta, chiar dacã nu a fost niciodatã în prim planul politicii româneşti şi nu a ţinut în mânã Ciolanul puterii cu adevãrat. S-a jucat de-a puterea, când cu unul, când cu altul.
Pe cine sã afecteze Legea lustraţiei? Pe fostele cadre ale Securitãţii, care acum sunt în politicã şi în afaceri şi şi-au fãcut plinul? Dupã 20 de ani sunt suficient de realizate cadrele sistemului comunist şi au reuşit şi în capitalismul românesc blând sau sãlbatic.
Faptul cã Legea lustraţiei apare la 22 de ani de la evenimentele din 1989 sau de la Revoluţia din 1989 nu reprezintã altceva decât victoria unui sistem asupra altui sistem, adicã victoria comuniştilor asupra democraţiei. Peste 22 de ani au reuşit urmaşii lui Nicolae Ceauşescu sã împiedice apariţia unei legi care i-ar fi scos din viaţa politicã definitiv. Este o victorie care aratã poate de ce România se regãseşte astãzi pe locul ultim din coada Europei, care aratã de ce România aratã cum aratã. Poate cã lucrurile ar fi stat altfel, dacã Ion Raţiu ar fi devenit primul preşedinte al României, dupã 1989 şi nu nomenclaturistul Ion Iliescu. Poate nici Traian Bãsescu şi nici Emil Constantinescu nu ar mai fi avut acces la Putere. România şi-a furat timp de 22 de ani cãciula şi culmea este cã România continuã sã şi-o fure, cu tardiva Lege a lustraţiei, care cel mai bine are efect în cimitirele României, decât sã purifice viaţa politicã şi socialã. Iar despre morţi numai de bine. Cu ei ce o fi avut preşedintele Traian B? Bãsescu şi siluirea istoriei pe final de mandat. Cam aşa s-ar putea traduce apariţia acum a Legii lustraţiei.
