Ghost Rider 2: Demonul rãzbunãrii. Pentru amatorii filmelor lui Woody Allen sau ai fraţilor Cohen cu siguranţã de ultimul film al lui Nicolas Cage nu reprezintã o atracţie, ci mai degrabã o comedie nereuşitã cu indicativul „thriller”. Dacã nu cumva un coşmar din punct de vedere artistic. Probabil cã cel mai mare atu al filmului este faptul cã foloseşte tehnologia 3D şi cã îl are drept cap de afiş pe Nicolas Cage. Povestea este simplã: un motociclist îşi vinde sufletul diavolului pentru a-şi salva tatãl. Cam asta am vãzut în Ghost Rider 1, iar în Ghost Rider 2, motociclistul se transformã din acelaşi motociclist în scheletul de foc care le suge sufletul oamenilor cu pãcate, scuipã flãcãri şi face pipi de foc.
Sigur cã unii s-ar întreba ce au toate aceste chestii aproape infantile, dacã nu cumva pedofile (a se vedea scena din film în care un bãiat de vreo 12 ani îl întreabã pe antierou dacã atunci când face pipi jetul e de foc), cu România? Ei bine are destul de multã legãturã, pentru cã o mare parte a filmãrilor au avut loc în ţara lui Dracula. Probabil cã a fost mult mai ieftin pentru producãtor sã vinã sã filmeze producţia de o valoare mai mult decât îndoielnicã pentru amatorii de filme „grele”, aproape de artã. S-a filmat în Hunedoara, în Gorj, pe Transfãgãrãşan şi pe undeva pe lângã Bucureşti, pe o şosea nefinalizatã. Seamãnã cu un fel de autostradã, dar nu are turnat încã stratul de uzurã. Având în vedere cã producţia a fost filmatã anul trecut, cu siguranţã cã bucata de autostradã aratã şi acum ca în film. Poate şi mai rãu, dacã ţinem cont de efectele iernii. În peliculã apare şi Castelul Huniazilor, ca sediu al unei organizaţii oculte care nici nu mai conteazã ce îşi propune. Nu are cum sã nu te încerce pãrerea de rãu cã o asemenea comoarã arhitectonicã este lãsatã sã se distrugã şi nu mai are mult pânã când se va întâmpla acest lucru. Peisajul de la castel conferã scenelor un aer sinistru, iar cei de la efecte speciale nu au avut prea multã treabã de fãcut pentru ca decorul sã arate cât mai sumbru.
Pe tot parcursul filmului se aud replici într-o limbã românã stricatã, cu o singurã excepţie. Muzica este şi ea ruseascã în localurile unde trage antieroul stãpânit de draci şi unde comandã câte o porţie de cartofi prãjiţi (cârciuma Amanda din Câmpu Mare, Gorj). Tot în Gorj, Nicolas Cage face praf excavatorul de la Cariera Roşia care se aflã în subordinea Societãţii Naţionale a Lignitului Oltenia. Nici nu trebuia sã vinã un individ care şi-a vândut sufletul satanei sã dea de pãmânt cu patrimoniul din minerit pentru cã se descurcã foarte bine sã facã acest lucru şi bãştinaşii.
Scena de cumpãnã a filmului, cel puţin din punctul de vedere al telespectatorului român care ştie cã o parte din producţie a fost turnatã în România, este cea de la Spitalul CF 2. Doamne, pentru regizor probabil cã acesta a fost locul perfect în care personajul principal sã fie dus şi tratat dupã ce alţi bãieţi rãi îi trãseserã câteva grenade în abdomen pe la Cariera Roşia. Spitalul nu numai cã asigurã decorul de groazã perfect, dar pe lângã condiţiile din spital, dracii din antierou par nişte îngeri puşi pe şotii, iar spaimele spectatorului devin cu adevãrat reale, când vede realitatea murdarã şi durã din unitatea sanitarã. Aceeaşi faianţã pãtratã şi spartã şi incompletã, calorifere murdare, din fontã, şi cu vopseaua de un maron îndoielnic. Pereţi jupuiţi şi o lenjerie de pat cu care posedatul probabil cã a venit de acasã sau aşa i s-a recomandat. La un moment dat, în rezerva sau salonul în care se aflã personajul principal intrã o asistentã medicalã care îl întreabã pe pacient cum se simte. Asistenta pare satana în persoanã, iar pe chipul ei se citeşte o satisfacţie împletitã cu ironie. Deşi nu o spune clar, expresia feţei transmite un mesaj foarte concret: „Mãi nene, oi fi mata un dur plin de draci care scoate flãcãri pe nas, oi avea sau nu CAS-ul plãtit, dar din spitalul ãsta nu prea ai şanse sã scapi viu. Ruşinea telespectatorului român cã în România mai existã astfel de decoruri şi ele mai apar şi în producţii internaţionale este evidentã. Rãmânem ca români cu o consolare: în sinopsisul filmului se spune cã acţiunea are loc undeva în Europa de Est. Ce consolare. A, din când în când mai apar şi câteva modele Dacia mai noi, dar şi din cele vechi. Infrastructura ţãrii este cumplitã, iar ea asigurã decorul natural perfect pentru orice film de groazã.
România bate filmul de groazã
– Posted on 29 February 2012Posted in: Arhiva



