Lansarea de carte de vineri, 17 februarie a.c., de la Colegiul Naţional “George COŞBUC” Motru a avut o notã aparte. Ea a fost datã de vârsta -16 ani – a autoarei volumului de poezie – MASCA – ce a constituit centrul manifestãrii, cea de a doua carte în viaţa tinerei poetese gorjence, Mihaela-Alexandra CONSTANTINESCU. Nota aparte a fost datã, însã, nu doar de aceste coordonate ci şi de faptul cã poezia conţinutã de aceastã nouã apariţie editorialã (Editura Profin Drobeta Turnu Severin, director, Teodor Abagiu) este de o foarte bunã facturã artisticã. Mihaela-Alexandra Constantinescu se înscrie astfel pe o linie ascendentã de confirmare a poeziei din precedentul volum – Freamãt de gânduri, 2011, Editura Profin – acolo unde prospeţimea glasului sãu poetic se fãcea remarcat prin profunzime metaforicã şi o abordare amplã a imaginii poetice.
Recentul volum, MASCA, nu dezminte licãrul autentic poetic, mai mult, îl limpezeşte şi-l amplificã benefic. Şuvoiul liric este proeminent şi bine strunit în poeme cu vers alb, creaţii care fac dovada unui limbaj poetic de bunã calitate, în care discursul imagistic este extras din straturi metafizice bine intuite, decopertate de cele mai multe ori intuitiv, fapt care nu scade cu nimic efortul creativ, creionând un stil chiar dacã nu original, oricum departe mult de stridenţe epigonice supãrãtoare. Poezia Mihaelei-Alexandra Constantinescu depãşeşte viguros creaţiile specifice vârstei adolescenţei, dar mai are nevoie de şlefuiri necesare, ce trebuie sã vinã cât mai curând posibil; pânã atunci, consemnãm despre ea cã este una reflexivã, în care problematica eu-ului este centralã, iar toate rãspunsurile în faţa întrebãrilor existenţiale, de care poeta, în ciuda vârstei fragede, totuşi, nu se sfieşte sã le primeascã cu o francheţe şi o exuberanţã a minţii şi a inimii bine stãpânite, şi sã le gãseascã rãspunsuri şi interpretãri proaspete, de cuceritoare, pe alocuri, formulãri lexicale: “Unde-i lumina?/ Nu-mi spune… E bine cã vãd şi umbra ei” (Roata nopţii); sau: “Buza ta e ruptã/ dintr-un mugure al zilei./ Glasul tãu/ face parte/din raiul unui cânt./ Ochiu tãu/ e o bucatã din/ para unui cuvânt “(Abstract); sau: “Priveşte,/ ramura fiinţei mele/ e încã vie/ încã miroase/ din strugurele cugetului” (Autoportret)
Mihaela-Alexandra Constantinescu se înscrie, în cãutãrile propriului eu poetic inclusiv pe linia aşa-numitei poezii cu rezonanţe feminine, în care Magda Isanos sau Ana Blandiana sunt senioare de drept, o poezie a vegetalului, a unui teluric cãutând cosmicul, şi în care fiinţa se oglindeşte doar pentru a cãuta cuanta prin care sã evadeze în nemãrginire, la întâlnirea cu absolutul… Într-o astfel de poezie, în care aparent cele spuse deja par a fi epuizat resursele poetice, iatã, o voce tânãrã precum a Mihaelei-Alexandra gãseşte unghiuri noi, ambiţioase, stãruitoare, şi pe care le putem recunoaşte ca fiind semne ale poeziei de bunã calitate!
Surprinzãtoare aceastã apariţie, şi, deopotrivã, îmbucurãtoare, într-un areal în care cãutãrile tinerei generaţii par a se fi cantonat doar la galantarele super-market-urilor ori la nivelul şi mai stereotipic al “motoarele de cãutare” din calculator.
La lansarea moderatã de editorul cãrţii, jurnalistul Teodor Abagiu, au ţinut sã fie prezenţi, directoarea Colegiului, prof. Rodica Pãuna, prof. Argentina Negrea, diriginte, dl. Paul Popescu, membru al Comisiei pentru culturã de la nivelul Consiliului local Motru, la fel, prof. de limba românã Anca Vîlceanu. Nu au lipsit nici membri familiei tinerei poete – Nicoleta, mama, precum şi fraţii, Oana şi Jean.
Invitaţi speciali au fost scriitori Titu Dinuţ şi Dan Şalapa, membri ai Cenaclului ORFEU al Societãţii Scriitorilor Danubieni din Drobeta Turnu Severin.
