E clar cã Traian Bãsescu mizeazã în continuare pe faptul cã existã încã destui proşti în România care sã îi mai creadã jocurile de glezne pe care le face din când în când pe la televizor. Unele legate de împrumuturile de la instituţiile bancare din strãinãtate, altele de inflaţie, de centuri de siguranţã pentru ţarã şi de castitate pentru Boc, altele de dobânzi, de investitori, de lupta împotriva corupţiei, de mineritul fãcut de canadieni la Roşia Montanã, de euro, de Statele Unite Europene, de presa ca ameninţare a securitãţii statului, de avioanele F 16 şi alte teme care se aflã cu literã îngroşatã pe agenda şefului statului. Nici în momente de cumpãnã nu ezitã şi nu a ezitat sã le propunã spre dezbatere. Preşedintele se ţine cu dinţii de anumite teme, mai tare decât strânge cu dinţii de ciolanul puterii. E clar cã a fãcut mai multe promisiuni anumitor grupuri de interese: din politicã, din afaceri şi din alte medii cu influenţã asupra societãţii. Grupuri din ţarã şi din afara ţãrii. În special faţã de cele din afarã este mai ascultãtor preşedintele Traian Bãsescu şi mai ales de grupurile de licurici care au un felinar mare înfipt în partea dorsalã sau frontalã. Vederea licuricilor în flãcãri îi activeazã toate sistemele preşedintelui Traian Bãsescu şi acesta începe sã rosteascã din nou temele sala preferate. Ale sale sau ale altora, dar pe care le-a preluat şi el, la schimb cu susţinerea externã sau internã. Susţinerea pentru un mandat început “în forţã”, cel puţin la nivel de promisiuni şi finalizat cel puţin în momentul de faţã de-a dreptul lamentabil.
Mai e puţin pânã în 2014 şi probabil cã în agenda preşedintelui nu va urca spre un loc de top o temã precum stârpirea cu adevãrat a corupţiei sau creşterea nivelului de trai al românilor. De fapt, Traian Bãsescu a avut douã teme de campanie mari şi late: prosperitatea poporului şi lupta împotriva corupţiei, completatã cu reformarea statului.
În prima campanie electoralã le-a promis românilor un nivel de trai mai bun, adicã prosperitatea: “Sã trãiţi bine!” Adicã fiecare sã se descurce cum poate sã îşi gãseascã prosperitatea, cãci administraţia lui Bãsescu nu va ridica un deget sã se întâmple acest lucru. Dacã se propunea un act al asumãrii, sloganul cu care Bãsescu a câştigat în 2004 ar fi sunat un pic altfel. De exemplu: “O sã fac totul, sã trãiţi bine!” “Vom munci zi şi noapte ca poporul sã trãiascã mai bine!”. A fost mult mai comod şi sigur sloganul: “Sã trãiţi bine!”, adicã şeful statului cu ale sale treburi şi agende, iar poporul cum o putea şi el. Poporul în general, deci un fel de mulţime de feţe impersonale. Putea pur şi simplu ca sloganul sã fie: “Sã trãieşti bine, române, bade Ioane!”. Cãci poporul acesta fãrã chip şi fãrã nume este format din individualitãţi cu creiere şi voinţã, deocamdatã, liberã. Bãsescu se uitã la români nu ca la individualitãţi cu creier şi libertate, ci ca la o masã amorfã care trebuie sã primeascã binecuvântarea “de sus” sau temele din agenda preşedintelui. Omul de rând, alãturi de intelectualul de rând nu se pricep la politicile interne şi externe, aşa cum se pricepe Bãsescu sau cum a primit indicaţii sã se priceapã.
Dincolo de toate aceste calcule, pentru pedelişti a picat precum o pleaşcã rezultatul referitor la comasarea alegerilor, precum şi cel de la referendum. E clar cã nu au existat alegeri în România despre care sã nu se fi spus cã au fost fraudate masiv. Inclusiv Traian Bãsescu a spus în 2004 despre Adrian Nãstase cã prin partidul sãu de guvernãmânt s-a implicat în fraudarea alegerilor. Sigur cã dupã ce Bãsescu a ieşit câştigãtor a uitat de tema pe care o lansase. Dincolo de toate acestea, de lupta sau nelupta împotriva corupţiei, de nivelul de trai, de democraţie, de vânzarea ţãrii la bucatã, rãmâne o temã mare şi înfricoşãtoare pentru clasa politicã. Dincolo de crize, tiranie şi democraţie poporul roman dispare încet şi sigur, de la un mandat la altul, de la un regim, la celãlalt. Clasa politicã este vinovatã, fãrã dubii, de eliminarea poporului român de pe harta popoarelor lumii. Am rãmas 19 milioane de români. În ritmul acesta, dacã dispar câte douã milioane de români o datã la 10 ani, nu mai este mult pânã când din România va rãmâne doar natura. Apropos, ultima temã de discuţie a Guvernului Boc era reducerea indemnizaţiei mamelor.
