Politicienii au pierdut din nou legãtura cu programul de guvernare şi cu treburile publice. Din ultimele gesturi şi decizii politice este clar cã au început temeinic sã se pregãteascã de alegerile care vor avea loc anul viitor. Atât cele europarlamentare, cât şi cele prezidenţiale. Mai este şi organizarea unui referendum pentru reorganizarea administrativã a ţãrii şi pentru modificarea Constituţiei. Tot un fel de treabã politicã, mai ales cã posturile în administraţia regionalã vor fi ocupate tot de politicieni, trimişi ai partidelor. Aşadar, s-a cam terminat cu mãsurile pentru binele public şi pentru crearea de locuri de muncã şi scoaterea ţãrii din crizã, cu ţintã în creşterea nivelului de trai al populaţiei României. Unde mai pui cã prin creşterea bunãstãrii interne se produce un efect benefic şi asupra imaginii externe a ţãrii. Nici vorbã de aşa ceva.
Politicienii aflaţi la putere sunt preocupaţi mai mult ca oricând de continua împãrţire şi reîmpãrţire a posturilor, de pregãtirea alegerilor de anul viitor. Cele mai multe pregãtiri au loc chiar în sânul PNL. Candidatul USL la şefia statului, Crin Antonescu, supranumit „Preşedinte pentru o zi”, trage cu tunul şi adunã oameni cu nume de pe la alte partide. Este cazul primarului din Sibiu şi cel al deputatului PDL Stãnişoarã. Prin ceea ce face, Crin Antonescu se detaşeazã mai mult în candicat PNL la şefia statului, întrucât gesturile sale nu par sã fie numai “în ciuda” PDL, ci şi “în ciuda” PSD. Noile sale achiziţii demonstreazã o datã în plus cã doreşte sã îşi blindeze mandatul la Cotroceni şi mai înainte de toate candidatura de unic solist la şefia statului. Ciuda PSD începe sã fie cât de cât vizibilã şi de câteva zile se tot aude de o posibilã candidaturã a lui Sorin Oprescu la şefia statului. Pesediştii au stat cam mulţi ani fãrã om la Cotroceni. Nici liberalii nu se pot lãuda cã au dat ţãrii vreun preşedinte dupã 1989. Dacã PSD va susţine fãţiş sau pe sub masã un contracandidat pentru Crin Antonescu, e clar cã USL va începe sã scârţâie din toate încheieturile. Se şi vorbeşte de o reorganizare a Dreptei prin cooptarea în a ceea ce a mai rãmas convenabil pentru liberali în PDL. În aceste condiţii, virtualul preşedinte al României, în persoana lui Crin Antonescu, ar putea alerga dupã o altã majoritate în 2014, alta decât cea cu USL şi ar fi pus în situaţia confortabilã de a nu-i mai oferi mandatul de premier prietenului sãu de punte politicã Victor Ponta, ci amicului sãu de conjuncturã favorabilã Klaus Werner Johannis. Acesta din urmã doar n-o fi venit în dorul lelii la PNL, ci aspirã, dupã cum a afirmat public, la lucruri mãreţe în politicã. Tocmai de aceea pare sã îşi fi abandonat barca cu germani, în favoarea iahtului cu liberali. Deocamdatã, iaht fãrã gaurã. Pânã nu primeşte o salvã de tun de la corabia cârmuitã de Victor Ponta şi Bombonel, de dupã gratii.
Rãmâne de vãzut şi ce rol îşi va asuma în PSD Adrian Nãstase, dupã ce va ieşi de la zdup, dacã se va mai implica în viaţa politicã. Traian Bãsescu sugera şi el cã fostul premier ar putea fi o soluţie validã în continuare pentru orice tip de alegeri. Sau probabil cã Bãsescu vrea sã se punã bine cu ceea ce îl aşteaptã dupã ce îşi va încheia mandatul de şef de stat. Cu siguranţã cã povestea legatã de coptul reciproc al mãmãligii se poartã în politica româneascã şi mulţi îl vãd dupã gratii pe Bãsescu, cel care se va da jos de pe calul de la Cotroceni. De altfel, Bãsescu ştie cã nu are nicio şansã sã mai rãmânã liber, dacã adversarii sãi politici vor pune cu adevãrat pe el tunurile. Nici nu e întâmplãtoare declaraţia lui Traian Bãsescu despre revenirea sa în politicã dupã 2014. S-ar putea sã nu aibã încotro şi sã procedeze astfel. Depinde şi cine va conduce în continuare PDL. Acum nici nu îi va fi greu viitorului fost şef de stat sã revinã la şefia partidului, printr-un puci sau congres, comitet sau simpozion extraordinar. Sigur cã pe Bãsescu l-ar avantaja ca în locul lui Blaga sã fie desemnat un şef de partid de tip boc-cian, gata sã se sacrifice oricând şi sã se dea la o parte la nevoie, adicã în 2014. Cert este cã atât prietenii de la guvernare, individual şi împreunã, cât şi dezlânaţii din opoziţie coc la ceva. Probabil cã nu miroase a bine, din punctul de vedere al grijii faţã de treburile publice.
