Nu vom primi bani, ci puncte! (…)
Continuând seria abuzurilor împotriva foştilor proprietari, actualii guvernanţi propun un proiect de lege nerealist, discriminatoriu şi nefuncţional.
Statul a întreţinut de 20 de ani iluzia cã proprietarii îşi vor recupera imobilele confiscate, iar noul proiect de lege a fost anunţat de primul ministru în data de 4 martie parcã pentru a marca un nou seism care sã cutremure din temelii încrederea propietarilor în acest stat.
Potrivit convingerii boalã lungã, moarte sigurã, varianta legislativã pentru care Guvernul îşi asumã rãspunderea demonstreazã cã nu se doreşte rezolvarea problemei, ci amânarea la nesfârşit. O lege de o asemenea importanţã ar fi trebuit sã treacã prin Parlament şi sã fie supusã unei dezbateri publice.
Sã nu uitãm cã şi Legea nr. 247 din 2005 (consideratã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în mai multe hotãrâri de condamnare a României ca fiind neoperaţionalã) a urmat aceeaşi procedurã acceleratã a asumãrii rãspunderii.
Consecinţele acestei mãsuri, luate în grabã se întind pânã în zilele noastre. CEDO a obligat România sã modifice acest act normativ deoarece l-a considerat nefuncţional (prin hotãrârea pronunţatã în cauza Atanasiu şi alţii împotriva României la 12 octombrie 2010). Altfel spus, mãsura luatã în 2005 prin adoptarea pe calea asumãrii rãspunderii guvernului a Legii nr. 247 din 2005 s-a întors ca un bumerang împotriva României.
Autoritãţile române au avut la dispoziţie un termen de 2 ani şi jumãtate stabilit de CEDO pentru implementarea unui sistem funcţional şi eficient de restituire a proprietãţii. Au aşteptat însã trecerea timpului pentru a elabora acum, în ultimul moment, un proiect de act normativ care nu va fi supus vreunei discuţii publice sau dezbateri în parlament.
Guvernul îşi asumã rãspunderea iar proprietarii rãmân în aşteptarea unor puncte care sã le mai rotunjeascã puţin . . . punctul de pensie! Puncte . . . puncte. . . şi multã rãbdare! Atât poate promite actuala guvernare.
Se impun termene scurte, de 3 pânã la 5 luni doar pentru completarea dosarului de cãtre proprietari. Pentru autoritãţi însã, termene mai lungi, cu multe amânãri şi suspendãri.
Guvernanţii nu se dezic nici de aceastã datã de vorba românului: dacã vrei sã distrugi ceva, creeazã o comisie. Vor fi înfiinţate chiar mai multe organisme care sã îngreuneze sistemul de retrocedare început dupã anumite reguli, schimbate în timpul jocului. Printre acestea, va fi şi “comisia localã pentru inventarierea terenurilor disponibile în vederea retrocedãrii” din care nu va lipsi primarul şi un reprezentant al prefecturii.
Pânã când se constituie comisiile şi sunt întocmite situaţiile centralizatoare, se suspendã soluţionarea cererilor (emiterea titlurilor, punerea în posesie) şi orice alte proceduri administrative în domeniul retrocedãrii bunurilor. Dacã membrii comisiilor vor avea opinii diferite, nu vom putea face altceva decât sã aşteptãm. Sfidãnd orice principii constituţionale privind separaţia puterilor în stat, proiectul hotãrãşte cã va fi suspendatã chiar şi punerea în executare a unor hotãrâri judecãtoreşti în materia fondului funciar.
Proiectul de lege doreşte sã limiteze şi accesul la justiţie. Pânã acum, persoanele ale cãror notificãri formulate în temeiul Legii nr. 10 din 2001 nu au fost soluţionate, se puteau adresa tribunalului. Guvernanţii propun însã amânarea momentului în care poate sã fie sesizatã instanţa pânã la expirarea termenului când ar fi trebuit soluţionatã notificarea sau în 30 de zile de la comunicare, dacã soluţia este nefavorabilã.
Dacã însumãm termenele prevãzute în proiectul de lege, ajungem la concluzia cã toate notificãrile ar trebui soluţionate pânã în iunie 2017 (aceasta dacã suspendãrile legale nu vor depãşi aşteptãrile). Ţinând cont de faptul cã în România nu a fost definitivat cadastrul general, situaţiile centralizatoare nu vor fi întocmite prea curând.
Proiectul instituie regula soluţionãrii cererilor în ordinea în care au fost acestea înregistrate la instituţiile competente.
Dacã imobilele pot fi restituite în naturã, va avea prioritate acest mod de soluţionare. Şi pânã acum era la fel, însã realitatea a dovedit cã proprietarii au întâmpinat diverse forme de împiedicare a retrocedãrii.
Situaţia devine şi mai complicatã însã pentru cei care nu mai pot obţine bunul în naturã.
În mod discriminatoriu faţã de cei cãrora li s-au acordat despãgubiri pânã în prezent, evaluarea proprietãţilor se va face diferit. Nu vor mai fi expertize care sã ţinã cont de standarde internaţionale de evaluare. Vor fi avute în vedere grilele notarilor publici din acest an. Inechitatea este evidentã dacã vom compara imobile evaluate în perioada 2008-2009 având în vedere preţurile de atunci şi ce s-ar putea obţine acum pentru acelaşi bun, potrivit grilelor notariale.
Dacã unii, fie ei cumpãrãtori de drepturi litigioase sau nu, s-au descurcat sã intre în faţã şi au primit deja despãgubiri, ceilalţi mai au încã mult de aşteptat. Vor primi un numãr de puncte, în funcţie de valoarea bunului pe care l-au avut şi ar putea participa, cu aceste puncte, la o licitaţie în care sã cumpere alt imobil din listele alcãtuite de autoritãţi. Ne simţim parcã pe tabla de MONOPOLY, în timp ce autoritãţile se joacã cu nervii şi rãbdarea celor care constatã cã viaţa nu îi mai aşteaptã sã îşi vadã cererile soluţionate.
Asociaţia pentru Proprietate Privatãpreşedinte Cãlin Ispravnic
