O fi fost sau nu carnea de cal picãtura care a umplut paharul nu se ştie, cert este cã Europa s-a cam sãturat de România. I s-a pus în gât. Rând pe rând, state mai mari sau mai mici încep sã ne arate cu degetul şi sã îşi manifeste nemulţumirea în legãturã cu rolul şi locul românilor în cadrul Uniunii Europene. Violatori, jefuitori, hoţi, cerşetori, barbari, excroci, ţigani şi lista de epitete poate continua la nesfârşit.
Românii le au pe toate şi sunt printre cele mai hulite naţiuni din Europa. Mai jos decât atât nici cã se poate. Nici nu a mai fost România vreodatã cu imaginea atât de la pãmânt. Nici mãcar în zilele în care la televiziunile vestice se difuzau imagini cu orfelinii români şi alte locuri bântuite de disperare, foamete şi sãrãcie.
România este cea mai sãracã şi cea mai coruptã ţarã din Europa. Şi politicienii români trebuie sã recunoascã acest lucru. De fapt, nici nu mai conteazã dacã recunosc sau nu. Nu ne mai vrea nimeni. Nici ca piaţã de desfacere, nici ca teren viran. Poate doar ca coş de gunoi. Politicienii nici nu sunt în postura de a arãta obrazul Germaniei sau Olandei sau altor ţãri care au început sã spunã un “Nu” rãspicat României. Nici nu mai conteazã cã România nu trebuie confundatã cu cele câteva sute de mii sau un milion de infractori care au plecat de acasã la furat şi nu la muncit onest.
Deja nu mai conteazã soarta românilor care încã mai cred într-o Românie normalã, a oamenilor cinstiţi. Românii toţi sunt hoţi şi cerşetori şi sãraci rupţi în fund. Deja imaginea aceasta nu mai poate fi dezlipitã atât de uşor de românul simplu, şomer sau om al muncii. Nici mãcar Ceauşescu nu a reuşit sã aducã România într-un asemenea hal.
Se vorbea de lipsa libertãţilor civile, despre torturã, despre Securitate, poliţie politicã, ucideri şi aşa mai departe. Asta presupunea un anumit sistem al terorii, anumite mecanisme de control, adicã o anumitã organizare. Acum nu mai asistãm la nimic, din când în când la lupte sporadice între gãşti. România nu mai are niciun ţel, niciun ideal care sã îi ţinã laolaltã pe cetãţeni. Nimeni nu mai crede în nimic şi în nimeni.
Regionalizarea se face şi ea pe sub masã şi pe genunchi şi probabil cã va fi o nouã structurã unde vor fi promovaţi toţi cei cu pile şi apartanenţe politice. În structura regionalã lefurile cu siguranţã vor fi mai mari, deci un motiv în plus pentru clientela politicã sã aspire la o rãsplatã. Deci din nou vor fi promovãri pe criterii de neperformanţã şi neprofesionalism.
Chiar nu mai existã nicio speranţã în legãturã cu viitorul şi cu imaginea românilor. De data aceasta Europa şi-a spus ultimul cuvânt. Sã nu înceapã sã se transforme ultimul cuvânt politic în urã pur şi simplu. Românii sunt huliţi pe oriunde se duc. Imaginea asta foarte proastã, mânjitã cu sânge de cal nu mai poate fi dreasã aşa de uşor cu vreo campanie de imagine sau cu banere pe la meciurile echipei naţionale: “Visit Romania”, de un penibil desãvârşit, asemãnãtor cu o campanie promovatã de o ţarã rudimentarã din lumea a treia.
România este trimisã din nou în feudalism sau la începuturile modernitãţii, pentru cã dupã 23 de ani strãinii au vãzut cã nu poate fi civilizatã sub nicio formã. Trebuie ţinutã departe de graniţele Europei, ca un fel de zoo, unde câte un rege îşi mai cumpãrã un conac sã respire aer virgin, în ţara sugãtorilor de sânge de om sau de cal. Dacã o mai avea chef cineva sã vinã ca turist în România. La ce imagine are acum ţara e greu de crezut cã cineva o va putea spãla prea curând.
Trist este cã acum mai mult ca oricând este în toi rãzboiul românilor contra românilor. Un rãzboi surd în care este la loc de frunte şi chestiunea europeanã. Bãsescu trage cel mai mult în România, din perspectivã europeanã. El este unicul “salvator” al neamului şi doar pe el îl “acceptã” Europa. Ponta s-a pierdut de mult printre socialiştii lui europeni care nu au nici pâinea, nici cuţitul în Europa. Ţara fumegã nu de pâine caldã, ci de ruine înnegrite de urã şi amãrãciune. Haitele urlã peste România. Românii mai au puţin şi trag obloanele. Mai fuge cine poate şi unde este primit.
