Democrat-liberalii încearcã sã strângã rândurile sau ce a mai rãmas din ele. Traian Bãsescu a ieşit la rampã, Buldogul Blaga a început sã îşi arate colţii sau colţul şi sã îşi apere coteţul roz-portocaliu. Traian Bãsescu încã mai sperã cã PDL va putea fi readus la viaţã din moartea clinicã în care a intrat. Sigur cã vremurile cu “I-am ciuruit!” au apus de mult şi e nevoie de o sclipire de senzaţie pentru a recalibra PDL-ul şi de a-l reaşeza pe orbitã. E nevoie şi de multe greşeli din partea actualei puteri pentru ca opoziţia sã înceapã sã creascã şi populaţia sã înceapã sã îşi reîntoarcã faţa cãtre cei care au intrat în cãrţile de istorie prin tãierile de tot felul şi strângerea la maximum a curelei.
Mulţi ar putea spune cã în politica din România nu mai este loc de surprize. Cu simţul politic atrofiat de pumnii populari şi de excapadele bahice, şeful statului ştie cã opoziţia sa poate fi salvatã numai de un element surprizã. Şi-a vârât coada în cadrul PDL, doar pentru a aduce acel element surprizã de care nu s-a mai auzit pe piaţa politicii din România. În general femeile au ocupat locul al doilea şi nu au avut acces în prima linie. Fostul tãtuc al democrat-liberalilor pare sã fi decis în favoarea Elenei Udrea, ca demnã urmaşã a sa. Sau poate cã încearcã doar sã se ascundã dupã o fustã sau dupã nişte poale-n brâu sau dupã o fostã ţãrãncuţã care din când în când mai tricota pe la tv sau mai punea şi mâna pe mop.
S-a spus cã Elena Udrea trebuie sã renunţe la poşetele scumpe şi la pantofii cu toc. Eventual sã treacã la paporniţa îndesatã cu trandafiri de Pleşcoi şi la sandalele de cauciuc, numai bune pe şoselele desfundate ale opoziţiei. O femeie ca şef în politicã ar fi ceva nou. Sigur cã femeile au mai ocupat posturi cheie în politica din România, dar niciuna nu a fost şef de partid. Niciuna nu a devenit premier sau preşedinte. Adicã posturi în care numai bãrbaţii s-au fãcut remarcaţi.
Au mai existat ceva dudui care au candidat la şefia statului, însã nu aveau acea pereche în plus de organe care sã le facã remarcate în lupta politicã împotriva bãrbaţilor. Elena Udrea poate fi exemplarul care sã dea bine la popor, însã are un mare defect: a mai fost. Este uzatã cam din toate punctele de vedere. Este nevoie de multã uitare şi de mult fard pentru a ascunde tonele de cernealã care au curs la adresa ei şi a cocoşului cu care îşi împarte patul sau viaţa.
Traian Bãsescu nu a mirosit rãu locul gol din politica româneascã: o femeie şef, însã poate cã a depistat doar o nişã şi nimic altceva. Şi telespectatorii de nişã sunt de regulã extrem de puţini. Elena Udrea are o eleganţã uneori de-a dreptul grobianã şi îşi ascunde originile ţãrãneşti în spatele poşetelor de firmã şi a pantofilor cu toace. E cam greu de transformat şefa banilor în Guvernul Boc într-o gospodinã autenticã şi sincerã, bunã de votat de cãtre poporul român sãtul de cam toate modelele de politicieni.
Oricum, ce încearcã Bãsescu prin Elena Udrea ar fi cam ultima şansã pe care ar putea-o avea PDL în politica româneascã. În acelaşi timp, i-ar putea aduce şi pieirea. Mulţi ar spune cã românii nu ar accepta niciodatã sã fie conduşi de o femeie, fie ea premier sau şef de stat. Niciodatã nu au avut la conducere o femeie. Pânã la urmã, în mentalitatea localã locul femeii este la craţitã. Poate cã Elena Udrea ar avea o şansã în varianta în care valul politic ar aduce-o în postul de premier, însã este greu de crezut cã va avea ceva şanse pentru un mandat de preşedinte. Pentru cã acum este la bãtaie chiar numele candidatului PDL pentru alegerile prezidenţiale. Ori Emil Boc este de mult timp perceput ca un Napoleon care a rãmas în raniţã cu bastonul de mareşal şi încã îl învârte pe la genunchi pe cel de caporal. Elena Udrea ar putea fi o noutate pentru alegãtori, în mãsura în care aceasta va fi suficient de spoitã pentru a nu mai fi recunoscutã de cei care au primit-o pe drumuri desfundate în pantofii ei cu toc. Dupã ce a eşutat ca Tãtuc al naţiunii, Bãsescu ne propune o Mumã a poporului. Riscul este sã nu devinã a pãdurii.
