Viaţa devine din ce în ce mai scumpã în România, chiar şi pentru un strãin care câştigã 2.000 de lire în Marea Britanie şi vine la o fripturã de cal în Bucureşti. Sau o fripturã de mânzat, care pe undeva a devenit mânz, dacã nu cumva mãgar. Povestea cãrnii de cal exportatã din România în galantarele din Marea Britanie pare sã fie un soi de rãzbunare pe fraţii de UE ai românilor, care nu ne prea au la suflet. Acum britanicii ar putea sã nãscoceascã orice pe seama românilor, dar şi românii ar putea sã le serveascã un pic din ce au servit ei în ultimii ani. De parcã ştie cineva din ce au fost fãcuţi micii pe la pomenile electorale sau ce intrã în compoziţia salamului de prin magazine. Românii consumã regulat carne de orice, fãrã sã mai transforme totul într-un spectacol mediatic. Şi pânã la urmã la ce sunt buni şi caii sãlbatici din Deltã, dacã nu îi poate vedea nimeni şi dacã nu folosesc la tracţiune sau la cãlãrie?! Şi, aşa, lumea trece printr-o crizã alimentarã şi pânã la urmã omenirea va ajunge sã consume orice. Problema este cã se aude cã acea carne de cal ar fi fost de mãgar şi ar fi fost trimisã din Franţa şi nu din România. Românii ar fi trimis doar prin Suedia şi în Belgia. Şi occidentalii mãnâncã orice, fãrã sã se mai uite. Din când în când mai face lumea câte o analizã, dar ar trebui sã fie mulţumiţi cu ce li se oferã. La câtã urã şi nedreptate au oferit ei românilor de rând pentru câţiva hoţi rromi care le-au cãlcat casele, puţinã carne de cal e suficientã. Nu a omorât pe nimeni carnea de cal. Şi oricum, cât le-a luat lor sã aboleascã sclavia şi nu i-a mai luat nimeni la întrebãri. Pun pariu cã dacã se va dovedi cã acea carne de cal a fost primitã de Franţa şi nu din România, atunci cu siguranţã cã va fi tratatã ca o delicatesã şi carnea va fi bine înãbuşitã pentru a evita un scandal diplomatic între cele douã mari puteri. Când britanicii consumã gândaci prin Thailanda ca pe o delicatesã sau brânzã împuţitã din Franţa totul este ok. Dacã e vorba de ceva de la români, lucrurile devin serioase şi trebuie fãcutã vreo reuniune. Recent a fost difuzatã o ştire din Japonia cu un restaurant care a început sã includã pãmântul în meniu. Adicã: supã de pãmânt, tocanã de pãmânt, o bãuturã pe bazã de pãmânt şi la desert ceva tot cu pãmânt. Culmea este cã porţia ajunge la o sutã de dolari şi nu mai comenteazã nimeni, ba chiar restaurantul are şi clienţi care declarau fericiţi la camere cã nu credeau cã o sã mãnânce ceva atât de gustos preparat din pãmânt. Revenind la subiectul cãrnii de cal, britanicii fie se refereau la bietele animale chinuite şi sacrificate pentru a ajunge salam, fie vor scandal doar pentru cã e vorba de români. În ochii britanicilor or fi românii foarte sãraci şi rupţi în fund, dar nu toţi sunt inculţi şi coborâţi din copac. Sigur cã nu ştiu sã îşi aleagã politicienii sau nu au pe cine sã mai aleagã, dar asta nu mai este vina românilor cã nu au politicieni de valoare, ci unii extrem de slabi. Dacã va izbucni un mega-scandal pe tema cãrnii de cal din România, dacã e din România, atunci preşedintele Bãsescu va trebui sã se implice din nou ca un preşedinte jucãtor sau înotãtor ce este şi sã blocheze importul de ceva din Marea Britanie. Nu, nu ştiu ce importã România din Marea Britanie. Ceva bere sau whisky?! E posibil ca lui Bãsescu sã nu îi convinã blocada respectivã. Cu olandezii şi cu florile a mai mers, dar sã rãmâi fãrã whisky scoţian e mai greu. Una peste alta, trebuie sã intre şi România cu ceva în atenţia UE, în concertul european. Alte teme nu are de propus. E bunã şi o fripturã de mânz cu sau fãrã at, pentru a ne mai face publicitate. E doar ţara bãutorilor de sânge, urmaşi ai lui Dracula. Ce mai conteazã o fripturã de cal? Numai mâncãtori de cai nu fuseserãm. Dar o fripturã de cal merge cu un pahar de sânge. Dacã ies bani din brandul ãsta, atunci trebuie investit. Ar trebui înlocuitã frunza din brandul de ţarã cu pulpa de cal la tigaie.
