O nouã temã de dezbatere pare sã se aprindã în imaginaţia analiştilor şi este proaspãtã pe tava politicienilor de la USL. Reorganizarea administrativã a României este un subiect dezbãtut şi de fosta guvernare şi cabinetele ei: Boc 1,2,3,4,5,6 şi MRU. Reorganizarea sau regionalizarea este tema preluatã şi de guvernele Ponta 1, 2 şi câte vor mai fi. Când erau în Opoziţie, useliştii tunau şi fulgerau la adresa regionalizãrii României şi mergeau chiar mai departe cu gândul, în sensul cã maghiarii vor sã îşi urmãreascã visul de veacuri şi i-ar fi convins pe pedelişti sã le ofere autonomia în judeţele Mureş, Harghita şi Covasna. Pe nesimţite, useliştii au uitat de Opoziţie, şi unele teme le-au preluat din mers. În jurul unora se face tam-tam, în jurul altora se pãstreazã tãcerea şi probabil cã se va afla peste luni sau ani cã de fapt problema a fost “rezolvatã” de mult, prin luarea unei decizii pe sub masã sau într-un birou de unde nu a rãsuflat mai nimic.
Este poate şi cazul unei viitoare decizii în privinţa proiectului Roşia Montana sau a exploatãrii gazelor de şist sau a privatizãrii a ceea ce a mai rãmas de privatizat. Tema regionalizãrii nu prea poate trece neobservatã şi dezbãtutã doar între câţiva inşi, într-un birou şi apoi poiectul sã fie lecturat de popor, dupã ce a fost aprobat deja.
Interesant este cum de guvernãrile, indiferent de cât de mult s-au urât una pe cealaltã, preiau anumite teme şi proiecte şi politici, chiar dacã nu au legãturã cu doctrinele lor. Cine face politicile publice, cine promoveazã anumite teme, ce tãtuci din ministere sau ce bãieţi de la serviciile secrete sau ce instutuţii internaţionale? Cum ajung la putere, cei din opoziţie preiau temele întocmai şi le duc mai departe, ca şi cum cineva le-ar amuţi raţiunea cu un glonţ magic. La fel este şi povestea cu scutul antirachetã sau a trimiterii de trupe peste graniţele ţãrii, privatizãrea în sistemul resurselor, etc. Nu existã nimeni care sã aibe ceva de spus în anumite teme care par sã fie tabu pentru toate guvernãrile. Sunt preluate ca atare ca şi cum ar fi date de la Dumnezeu.
Despre regionalizare se poate discuta mult, pentru cã existã atât de multe variante şi dezbaterile cu siguranţã cã ar dura ani de zile. Pânã acum nu a prezentat nimeni un proiect concret, în detaliu, în legãturã cu ce va însemna regionalizare în bani, date, cifre, litere, instituţii şi funcţionari. La modul cel mai concret, cum va fi reorganizatã ţara şi cum va funcţiona. Stereotipic, cineva apare la televizor şi aruncã povestea cu ţãranul care merge de la el, din cãtun, 150 de kilometri, pânã în capitala regiunii, sã ia o adeverinţã care îi este cerutã la primãrie. Şi uite, aşa, ţãranul pierde ore din viaţã, cheltuieşte bani şi energie pentru a parcurge un drum mai liber, dar mai lung din pridvorul dezlânat al casei sale din chirpici şi pânã în biroul birocratului. Vor fi mai mulţi sau mai puţini birocraţi dacã se comaseazã anumite localitãţi? Ce se întâmplã cu buletinele, poşta, codurile stradate, manualele de istorie şi altele? Va fi doar o suprastructurã, cu un numãr în plus de miniparlamentari care sã se adauge la cei naţionali? Le va da cineva bani pe mânã consiliilor regionale, dacã aşa se vor numi? Se povesteşte cã aceste consilii vor fi conduse de cãtre un guvernator sau un preşedinte. Este clar cã tot timpul guvernatorul sau consilierul regional va fi ales din judeţul cu cea mai mare populaţie, acolo unde va fi de regulã şi capitala regiunii. Judeţele mici din regiune nu vor avea niciodatã şansa sã aibe un preşedinte de regiune sau un guvernator. Poate doar dacã consiliile regionale îşi vor desemna periodic preşedinţii care sã conducã regiunea prin rotaţie, câte 8 luni fiecare. Dacã va fi ales, Guvernatorul va trage desigur cu judeţul din care provine. Dacã reprezentarea în consiliul regional va fi conform numãrului populaţiei, atunci iarãşi judeţele mari vor fi avantajate. Nu va exista niciun fel de simetrie din acest punct de vedere.
Vor fi cuprinse în aceeaşi regiune judeţe mai bogate şi judeţe mai sãrace. Vor fi de acord cetãţenii dintr-un judeţ bogat sã le achite factura la sãrãcie judeţelor mai sãrace sau banii vor ajunge la judeţe la fel ca acum, numai cã în loc sã îi trimitã guvernul îi repartizeazã consiliul regional? Consiliul regional doar va repartiza, ceea ce a repartizat deja guvernul. Adicã va da din cap. Sau guvernul va avea anumite competenţe în a interveni la nivel regional, în politica economicã şi fiscalã şi de dezvoltare, iar consiliile regionale vor avea competenţe exclusive? Vor exista şi competenţe comune în anumite domenii? Ce rol va avea Guvernatorul? Va fi un tãtuc şi o nouã uşã la care trebuie sã batã şi în faţa cãruia sã îşi încline capul şefii de consilii judeţene? Cât de mult se va reduce rolul prefecturilor? Cât de mari vor mai fi consiliile judeţene? Va mai fi acelaşi numãr de primãrii? Cât de multã bunãstare va aduce regionalizarea şi cât de multã descentralizare? Sunt foarte multe întrebãri la care nu rãspunde nimeni şi timpul va trece şi sã nu se trezeascã poporul cu regionalizarea deja aprobatã de câţiva inşi într-un birou. Apare un nou tãtuc la orizont, cu un domeniu mult mai întins şi cu mai mulţi argaţi? Cât timp îi va lua sã rãspundã la telefon când toţi supuşii îl vor suna sã îi spunã “La mulţi ani!” de ziua Sa? A fãcut cineva un calcul estimativ?
