Toate scenariile posibile au fost aruncate şi vor fi aruncate pe piaţã, în urma protestelor din pieţele oraşelor ţãrii. Cert este cã poporul a început sã iasã în stradã. Sau mãcar o parte din popor. Oameni care pur şi simplu nu mai pot şi nu mai au nicio speranţã şi chiar nu mai pot sã trãiascã cu doar 140 de euro pe lunã, în loc de 1.400 de euro pe lunã, aşa cum trãiesc europenii din Uniunea Europeanã. Românii s-au cam sãturat de strâns cureaua, de şomaj, de umilinţã, de muncã la negru, de batjocora politicienilor, indiferent de culoarea lor. Oamenii au tot aşteptat 22 de ani sã trãiascã şi ei bine şi încã nu au ajuns sã trãiascã bine. Cel puţin la fel de bine cum le-a promis Traian Bãsescu, din 2004 încoace. E adevãrat cã actualul şef de stat le-a transmis românilor „Sã trãiţi bine!” şi nu „O sã muncesc pentru români ca ei sã trãiascã bine”.
Tupeul clasei politice a fost completat cu lipsa de respect şi nu în ultimã instanţã minciuna crasã şi bãtaia de joc. Oamenii nu mai vor sã mai asculte minciunile politicienilor. Imediat dupã ce sunt aleşi, politicienii i-au ştampilat pe români ca fiind proşti, needucaţi, lipsiţi de respectul faţã de sine şi faţã de ţara lor. Probabil cã o mare parte a românilor îşi iubesc ţara şi cu siguranţã cã îşi doresc un trai mai bun. Cine poate spune acelaşi lucru despre politicieni: îşi iubesc oare ţara când o trãdeazã zi de zi; doresc ei şi sunt capabili sã munceascã pentru popor şi sã îi asigure un trai mai bun? E ţara doar un bordel jefuit în permanenţã de politicieni? E ţara o simplã târâturã cãreia politicienii îi mai taie şi 50% din salarii sau cãreia îi mai pun CAS la pensie.
Oamenilor le-a ajuns cuţitul la os şi vor altceva. Probabil cã 22 de ani le-a fost suficient sã îşi dea seama cã actuala clasã politicã trebuie scoasã de la putere cu huiduieli. Nu îi mai crede nimeni pe actualii politicieni aflaţi la guvernare şi pãrerea este aproape la fel de proastã şi în ceea ce îi priveşte pe cei aflaţi în opoziţie. Aceeaşi „tagmã a jefuitorilor”, cum o numea Tudor Vladimirescu, atunci când a pornit Revoluţia de la 1821. Chiar dacã nimeni nu va mai ieşi în stradã şi nu se va mai întâmpla nimic într-un fel sau altul, oamenilor li s-a fãcut lehamite sã îşi vadã ţara vândutã bãieţilor deştepţi, s-au sãturat sã trãiascã pe lunã cu numai 140 de euro, în loc de 1.400 de euro.
Culmea nesimţirii actualei clase politice a fost atinsã în momentul în care cel mai înalt politician al ţãrii, Traian Bãsescu, a spus cea mai ordinarã minciunã din viaţa sa, pentru cã nimeni nu l-a mai crezut. Poporul a înghiţit multe, dar s-a sãturat sã mai înghitã. Nu a mai putut nega evidenţa şi chiar nu îl mai intereseazã dacã e ameninţat sau bãtut cu jandarmii. Arafat a fost printre puţinii români care a construit ceva funcţional în România. Bãsescu nu şi-a dat seama cã românul şi-a dezvoltat în 22 de ani simţul de a-i mirosi pe bãieţii deştepţi şi atunci când cineva vrea sã facã pe bãiatul deştept şi sã le bage pe sub nas o gãleatã cu puroi pretinzând cã este o tavã cu fripturã. Ei bine, oamenii vor sã mai rãmânã ceva şi din România şi România sã mai poatã fi identificatã prin ceva. Chiar nu a murit decenţa poporului român care vrea altã viaţã!
Politicianul Bãsescu s-a desprins de mult de poporul la care se întorcea, iar viclenia lui nu a putut ţine la infinit. Oamenii şi-au dat seama de şmechereala lui Bãsescu şi deja nu mai poate fi întinsã coarda. Orice s-ar întâmpla, românii s-au lãmurit de mizeria infectã a clasei politice. Este normal ca Boc sã spunã cã România nu e atinsã de noua crizã din Europa, când Boc nu face ceea ce fac toţi colegii sãi din UE, adicã sã le asigure cetãţenilor lor o leafã de 1.400 de euro pe lunã şi nu de 140 de euro pe lunã. Cum sã fie atinsã România de ceva ce se întâmplã în afara ei când românul a fost ţinut în cuşcã, la limita supravieţuirii, sã îşi plângã sãrãcia şi nefericirea? Dacã Boc ar transpira sã asigure cetãţeanului de rând 1.400 de euro pe lunã, la actualele preţuri, atunci românii nu ar mai fi ajuns sã iasã acum în stradã, dupã 22 de ani. De aceea nu înţelege Bãsescu ce are poporul cu el sau crede cã-l mai poate duce de nas. Sau se preface ca un actor ieftin şi prost cã nu îşi dã seama ce vrea poporul. În ambele situaţii e penibil.
Acum poporul se întoarce la Traian Bãsescu sã-i cearã socotealã – de ce românii nu trãiesc bine. Bãsescu se întoarce şi el la popor. Cu spatele.
