Ministrul Sãnãtãţii Eugen Nicolãescu a dat, zilele trecute, o declaraţie legatã de asigurãrile de sãnãtate, conform cãreia peste 90% dintre români sunt sãraci. E greu sã auzi aşa ceva din gura unui ministru care de regulã odatã ce a fost prins în aparat sau a intrat în sistem cu greu mai are legãturã cu o realitate care se afundã din ce în ce mai adânc în mizerie şi deznãdejde. Realitatea românului simplu de zi cu zi.
Un român care are în medie 700 de lei salariu şi care pleacã de acasã cu o sutã de lei şi vine cu alimentele pentru o lunã… Şi cam asta a fost prima sutã din leafã. Îi mai rãmân 600 de lei. Dacã are ghinionul sã locuiascã în cutiile de carton construite de Ceauşescu sau pe vremea lui Ceauşescu, atunci, pe timp de iarnã, mai achitã la gaze o facturã cuprinsã între 200 şi 500 de lei. Acum depinde dacã este sau nu beneficiar de subvenţie la plata gazelor naturale, dacã este vorba de sistem centralizat de încãlzire şi aşa mai departe. Sã zicem cã mai achitã la întreţinere 300 de lei lunar pe timp de iarnã, cu toate cã cifra este prea rezonabilã. Asta înseamnã 400 de lei cheltuiţi deja din leafa de 700 de lei. Îi mai rãmân 300 de lei din care trebuie sã achite energia electricã, cablul şi factura la telefon, dacã nu cumva mai are ceva de dat la gunoi, apã şi canalizare. Asta dacã nu intrã totul la factura de întreţinere cu agent termic cu tot. Energia electricã 100 de lei lunar, telefonul 50 de lei şi cablul sã spunem 40 de lei. Asta înseamnã 190 de lei. Îi mai rãmân românului 110 lei. Dacã se aflã în luna ianuarie îi mai trebuie o sutã de lei sã îşi plãteascã impozitul pentru locuinţã. Taxa respectivã este obligatorie şi beneficiazã de o bonificaţie de 10%. Adicã 10 lei. Românul de rând rãmâne în luna ianuarie cu vreo 20 de lei de pus la ciorap. Economia respectivã este valabilã în condiţiile în care mâncarea cumpãratã cu o sutã de lei în ziua în care a luat leafa îi va ajunge pentru întreaga lunã. Este oare posibil fãrã sã ajungã românul la malnutriţie sau sã devinã chiar subnutrit?
Este de spus din capul locului cã am luat în calcul la un venit de 700 de lei o familie formatã dintr-o singurã persoanã. Ce poţi sã cumperi din suta de lei ca sã îţi ajungã întreaga lunã? Poate sã cumpere doar cartofi la 2 lei kilogramul. Asta înseamnã 50 de kilograme de cartofi. Mai taie din cantitatea de cartofi şi îşi mai cumpãrã şi pâine. 30 de pâini pe lunã îl costã 30 de lei. De asemenea, 30 de ouã îl costã 15 lei. Aşadar, ce îşi poate cumpãra un român sãrac cu o sutã de lei sã trãiascã o lunã: 25 de kilograme de cartofi care îl costã 50 de lei, 30 de ouã 15 lei şi 30 de pâini care costã 30 de lei. Îi mai rãmân 5 lei pentru hârtie igienicã. Întrebarea legitimã este ce se întâmplã cu o familie formatã din douã persoane care trãieşte dintr-un venit de 700 de lei lunar? Sau cu o familie formatã din doi adulţi şi un copil sau doi copii care trãiesc toţi din 700 de lei, la care se adaugã alte câteva zeci de lei din alocaţii? Mai este nevoie de bani pentru haine, medicamente, cheltuieli cu igiena personalã, detergent, sãpun, pastã de dinţi. Cheltuieli cu şcoala, de asemenea. Totul la limita sãrãciei şi a supravieţuirii se ajunge. Nu are cum ca în zilele noastre o familie sãracã din România sã nu trãiascã la limita malnutriţiei, cel puţin. Ce copilãrie trãiesc micuţii din familiile cu un venit de 700 de lei pe lunã, dincolo de declaraţiile ministrului sãnãtãţii şi vizitele Delegaţiei FMI şi BM? Un nou acord, un nou împrumut? Cine le plãteşte şi cu ce? România este o ţarã cu cetãţeni foarte sãraci. Faptul cã mortalitatea nu atinge încã un nivel alarmant este legat de cei care fug disperaţi din ţarã, la muncã în strãinãtate şi de existenţa încã a unor resurse la gospodãriile din mediul rural. Mor însã şi bãtrânii de la ţarã pe capete. Mai ales pe timp de iarnã. Puţini îşi vor mai permite sã mai locuiascã în zona urbanã sã achite utilitãţile în viitorul apropiat. Vor veni vremurile sobelor de teracotã şi al cioatelor şi scândurilor rupte din gard.
Timp de 24 de ani, politicienii au lucrat vârtos la proiectul „România sãracã“. Unde se duc românii sãraci când se duc? În cel mai fericit caz la cimitir, dacã nu au ghinionul sã ajungã la spital sau la cerşit, sau la coadã impozite, sau la muncã în strãinãtate. Dacã au fericirea sã îşi încheie conturile cu sãrãcia, ajungând la cimitir, poate vor avea norocul sã se întâlneascã pe lumea cealaltã cu cei dragi sã le povesteascã ce se mai întâmplã pe la Casa Poporului şi cum au reuşit românii sã devinã de la un an la altul tot mai sãraci şi mai trişti. Nu toţi, doar 90%. Nici mãcar Ceauşescu nu a reuşit contraperformanţa asta.
Proiectul “România sãracã” a fost un succes!
