Pânã la urmã i-a venit şi rândul lui Traian Bãsescu sã se scoale şi sã se implice în campania electoralã pentru alegerile parlamentare. În momentul de faţã adversarul numãrul unu pentru T. Bãsescu pare a fi Victor Ponta, deşi, din punct de vedere logic, adversar ar fi trebuit sã fie preşedintele pentru o lunã, Crin Antonescu. Cum Crin e în joc de glezne şi la partid şi în sondaje, cel mai la îndemânã adversar pentru Bãse a rãmas pionierul V. Ponta, respectiv procuror comunist, în viziunea parşivã a fostului premier-breloc Boc.
Unde putea sã-l loveascã preşedintele pe premier, dacã nu cumva acolo unde-l doare cel mai tare pe liderul Alianţei aflate la Guvernare? Lider la egalitate de puncte cu Dan Voiculescu. Traian ştie foarte bine cã nu mai are nicio şansã de a se întoarce la popor pentru a nu fi luat cu Huo!. Astfel, îşi aruncã toate cãrţile pe miza europeanã şi pe politica externã. Ştie cã Ponta şi useliştii au ceva probleme de imagine în Europa, ba cu un plagiat, ba cu lipsa de deschidere pe la uşile mai-marilor Europei, cãrora nu au avut când sã le promitã pe tavã câte ceva din România, din ce a rãmas neprivatizat. Acest domeniul este rezervat lui Traian Bãsescu şi deţine monopolul pe marcã. Este domeniul sãu de expertizã. Este specializat în „chestiunea europeanã”, vorba condeierului, şi în ceea ce priveşte politica pe care trebuie sã o ducã România în cadrul Uniunii Europene. Şi lui Bãsescu nu îi e greu sã facã acest lucru şi sã nu creadã cineva totuşi cã Bãse ar fi expert în relaţii internaţionale sau în studii europene.
Singurul principiu dupã care se ghideazã actualul şef al statului în politica europeanã şi în relaţia cu puterile europene este sã urmãreascã mãciuca Marelui Licurici şi sã se punã pe treabã, atunci când i se dã cuvântul pe la reuniunile la care participã. Din punctul acesta de vedere, Bãsescu are un blazon de apãrat, are un ştaif şi a cãpãtat respectul marilor şefi de state din Europa. Doamna Merkel, de exemplu, chiar dacã nu deţine o mãciucã de Mare Licurici, este un Mare Licurici şi este sigurã cã are în Bãsescu un abonat. Sigur cã nimic nu se comparã pentru Bãsescu T. cu mãciuca Marelui Licurici de peste Ocean.
Aşadar, ce şanse minuscule sã aibe Victor Ponta, cu mustaţa abia mijitã, la masa bogaţilor şi a şefilor de state de mâna întâi din Europa şi chiar a celor de mâna a doua, cum este România lui Traian Bãsescu? În opinia acestuia din urmã, România trebuie sã ţinã capul plecat, ca de obicei, cu ochii pe mãciuca Marelui Licurici, în cazul de faţã Germania. Adicã ar tremura mãciucile Marilor Licurici de la Masa bogaţilor din UE în faţa trandafiraşului ofilit al lui V. Ponta? Pânã şi biluţele lui Bãsescu, alea care uneori în România par nuci de cocos, când ies în Europa, pe lângã ale doamnei Merkel par doar nişte muci de cocoş.
Bãsescu îşi cunoaşte foarte bine rolul de prestator la mãciuci şi este un maestru. Oricând îi ia faţa lui Victor Ponta. Nu cã Victor Ponta nu ar visa şi el sã stea la Masa Marilor Licurici ai Europei şi ai Lumii. Dar nu e nimic pierdut. E suficient sã arate câteva semne de curtoazie, sã îşi ridice un pic poalele şi Europa o sã lase ciolanele Marinarului ars de whisky şi de Vântu, uneori, şi va prefera meniul de mãduvã fiartã şi flexibilã – uselistã.
Cãci în materie de politicã externã, toţi politicienii români au apelat la poziţia struţului sau au visat la mãciuci de licurici. Deocamdatã, în materie de „chestiunea europeanã”, Bãsescu l-a lãsat „la mure” pe Victor. Depinde acum dacã figura asta se puncteazã şi în sondaje sau e valabilã doar la impresia artisticã. Ponta acum exerseazã „Ciocul mic”, dacã nu o mai apãrea şi alte voci în Europa împotriva strângerii la pungã a bugetului UE. Bãse e pe val. E adevãrat, doar un val în piscina de la Vila Dante!
