Loviturã de ciocan aplicatã de Victor Ponta propriului partid şi mai ales Uniunii Social- Liberale din care mai fac parte liberalii şi conservatorii. Nimeni nu ştie cu exactitate ceea ce s-a întâmplat în jurul îndepãrtãrii din PSD şi de la şefia Senatului a fostului prezidenţiabil Mircea Geoanã. Cert este cã logica de bun simţ sau mai curând spus logica elementarã, pentru cã bunul simţ nu prea are de-a face cu politica, ne spune cã orice partid, uniune sau alianţã politicã aflatã în opoziţie face orice pentru a avea un post de conducere, indiferent în ce domeniu. De regulã, când un partid a ajuns în opoziţie, a pierdut orice contact cu pârghiile puterii şi nu mai este pus în situaţia de a decide. Din instinct de conservare sau pur şi simplu din raţiuni de strategie politicã, partidul aflat în opoziţie cautã sã ocupe cât mai multe posturi de conducere, mãcar în ceea ce priveşte puterea legislativã, întrucât se cunoaşte faptul cã noul executiv respinge în mod natural toate elementele fostei guvernãri. Poate doar prin schimbarea culorii politice sunt preluate elemente din vechea gardã. Nu mai încape în discuţie cã funcţionãrimea din eşaloanele inferioare, din ministere şi agenţii, este în general pãstratã, datoritã sau din cauza statutului, etc.
Aşadar, era cumva o practicã de bunã-creştere politicã, de cei şapte ani politici de acasã ca USL sau PSD sã nu piardã şefia Senatului şi mai mult decât atât, postul care le asigura prin Constituţie al doilea job în stat, dupã scaunul de la Cotroceni, ocupat în prezent de Traian Bãsescu. USL ar fi trebuit sã negocieze la sânge cu oricine pãstrarea postului de conducere de la Senat şi nu ar fi trebuit sã îl cedeze atât de uşor. În cazul în care s-ar putea produce o suspendare a şefului statului sau şeful statului s-ar îneca cu dopul de la sticla de bãuturã, şeful Senatului ar deveni favorit în a prelua conducerea statului, fie ea şi în interimat. Deci, de postul de şef al Senatului PSD trebuia sã ţinã cu dinţii.
Existã douã explicaţii, din acest punct de vedere: fie nu a putut sã negocieze pentru menţinerea unui pesedist la conducerea Senatului, fie nu a vrut sã mai aibã şefia Senatului. În primul caz, dacã PSD nu a mai putut sã ţinã de Geoanã la şefia Senatului este posibil ca Geoanã sã nu mai fi putut fi controlat de propriul partid, nu a mai avut ce pierde şi s-a supãrat atât de rãu pe PSD, încât a oferit practic PDL şefia Senatului, ştiind cã PSD şi restul nu pot constitui o majoritate parlamentarã.
PSD a încercat sã ofere o explicaţie oficialã, cum cã Mircea Geoanã a început sã îşi trãdeze partidul şi sã facã jocurile celor de la guvernare şi cã vrea sã îşi înfiinţeze propriul partid, care sã mai rupã ceva membri de la social-democraţi sau poate chiar din USL. Ori istoria recentã ne aratã cã reţeta ruperii partidelor mari este patentatã de Traian Bãsescu, vezi cazul PLD, format prin plecarea liberalilor de la PNL sau crearea UNPR în care sunt acceptaţi corupţii din PDL şi cei cu probleme penale sau nu de la restul partidelor. Singurul partid care nu a suferit în ultimii ani vreo scindare e PSD şi logica de pânã acum a evenimentelor ne aratã cã un nou partid de stânga ar putea sã atragã social-democraţi din partidul condus de Victor Ponta.
Revenind la tema discuţiei, dacã PSD nu a putut sã pãstreze şefia Senatului sau nu a vrut, este clar cã prima idee se confirmã. PSD nu a putut sã menţinã un social-democrat în fruntea Senatului, iar Victor Ponta a fost forţat sã facã anumiţi paşi care au adus PSD într-o poziţie ingratã, în afarã de aceea de a fi în opoziţie şi mai grav în a pierde procente la imagine. PDL, prin Vasile Blaga la Senat a redus practic şansele opoziţiei în cazul unei eventuale suspendãri a preşedintelui. Conducerea statului în cazul în care Traian Bãsescu pleacã la cules de mure va fi asiguratã acum tot de un pedelist, fie el şi inamic al lui Bãsescu, pe vremuri. Poate cã şi Vasile Blaga este pregãtit pentru ceva. Sau poate cã lui Traian Bãsescu i se pregãteşte ceva. Rãmâne ca evoluţia evenimentelor politice sã arate dacã Blaga a fost alesul şi din alte puncte de vedere.
Cert este cã PSD nu a putut şi a pierdut. Dacã, prin absurd, Victor Ponta nu a mai vrut şefia Senatului, fiind sigur cã nu are nicio şansã de câştig, în eventu-alitatea eliminãrii din partid a lui Mircea Geoanã? Concluzia elementarã ar fi cã Ponta a fãcut un deserviciu PSD prin pierderea funcţiei de la Senat. Dacã nu a putut sã o menţinã tot la capitolul pierderi este trecutã acţiunea lui Victor Ponta. Dacã nu a vrut e şi mai grav pentru PSD. Fie din lipsã de diplomaţie, fie din cauza unor jocuri subterane la care analiştii încã nu au ajuns, Victor Ponta a pierdut pentru echipa în care evolueazã. Nu mai existã niciun dubiu din acest punct de vedere.
În orice democraţie, imaginea partidului aflat în opoziţie devine din ce în ce mai bunã, iar a celui aflat la guvernare se erodeazã. În România este posibil orice, dupã logica ultimelor evenimente. Din orice unghi ai aborda pierderea şefiei Senatului, fie a lipsei de putinţã, fie a jocurilor de culise, social-democraţii au o problemã. Numele ei este Victor Ponta. Dacã nu o rezolvã într-un fel sau altul ar putea sã piardã mai mult decât şefia Senatului. S-ar putea ca Victor Ponta sã treacã de la ciocanul aplicat propriului partid prin pierderea şefiei Senatului, la ceva mai dur: un baros aplicat în unitatea PSD. Fie din lipsã de diplomaţie, fie din cauza jocurilor subterane. Mulţi analişti susţin cã PSD a avut o şansã de luptã egalã cu puterea, însã trenul Oprescu a fost pierdut. În prezent Iliescu e la perfuzii, Geoanã e dat afarã, iar Nãstase are colţii piliţi de DNA. Se pregãteşte PSD de o victorie „ruşinoasã” în alegeri sau se pregãteşte sã piardã sãrac şi cinstit?
