Cui îi mai foloseşte în momentul de faţã Crin Antonescu, unul dintre co-liderii Uniunii Social-Liberale? La prima vedere, nu mai are nicio utilizare în cadrul USL, mai ales cã principala menire a lui Crin Antonescu era şi este aceea de a mai arunca din când în când invective politice cãtre aparent defunctul PDL. Aparent, altceva nu poate. Crin şi-a fãcut un scop în viaţã din a elimina democrat-liberalii de pe scena politicã şi aparent îşi aşteaptã liniştit mult-râvnitul post de preşedinte la Cotroceni. Pentru cã, în aparenţã, se pare cã Antonescu va fi preşedinte doar la Cotroceni şi nu prea pare, cel puţin la nivelul mesajului pe care îl transmite non-verbal, cã ar avea chef de muncã pentru urmãtorii ani, în cadrul unei agende concrete, pentru populaţie. Palatul Cotroceni nu trebuie sã fie asumat de cãtre Crin Antonescu drept o rãsplatã care i se cuvine, pentru cã prietenul sãu de Uniune şi de conferinţe de presã a primit postul de premier. Ar fi fatal pentru Crin sã priveascã astfel lucrurile.
Nici ca revoluţionar care vrea sã rãstoarne locuri comune sau vechi regi nu prea mai merge sã pozeze liberalul-şef. Rolul de revoluţionar de canapea îi vine mai degrabã mai bine, decât cel cu bascã şi mânjit de lipiciul afişelor propagandistice. Lui Crin îi place la televizor, îi place sã atingã un anumit nivel al retoricii discursurilor pe care le ţine. Îi place sã creadã cã masele ar putea fi vrãjite în continuare din condei sau din cerul gurii, astfel încât sã scoatã votul din buzunar. Aparent, Crin propune un soi de gargarã menitã sã-i sensibilizeze pe cei slabi de îngeri, cum cã el o sã vinã şi sã o rãstoarne tirania portocalie. Crin se vede încãlecat pe un tanc de flori sau pe un cal alb, deşi pare mai degrabã cã le stã în cârcã lui Victor şi Felix. Senzaţia este cã cei doi co-şefi ai USL o sã se scuture la un moment dat de încãrcãturã. Crin aparent nu are faţã de preşedinte, fiind doar tipul celui care în aparenţã vrea sã îşi gãseascã un serviciu la stat, într-o funcţie cu vizibilitate maximã. Crin se dã din popor şi îi place sã arunce glonţul magic pe deasupra maselor, în speranţa cã, vrãjite, masele îi vor urma discursul mesianic. Mesia cu cravatã de la PNL nu prea mai are ce cãuta în filmul acesta în care luptele de culise, luptele de gherilã sau luptãtorii kamikaze sunt la modã. E nevoie de un preşedinte vigilent, plin de limbi strãine şi aspectuos. Un Crin ofilit şi din altã epocã, un candidat ce lasã în urmã dâre de abecedar vechi, nu prea pare de actualitate pentru gustul alegãtorului.
ªi mai este atât de mult pânã la alegerile din toamnã şi mai ales pânã la cele prezidenţiale, încât se poate întâmplã orice. Inclusiv sã aparã un candidat suficient de carismatic şi de abil, încât sã îi sufle serviciul de la stat aparentului Crin Antonescu. Aparent, Crin pare cã are rãbdare sã îşi aştepte rãsplata de la co-liderii USL şi pare sã fi trecut cu vederea cã mai trebuie sã treacã şi prin testul voinţei populare. S-ar putea ca în acest ritm Crin, cel care face revoluţii anti-portocalii de pe canapea, s-ar putea sã se piardã pe drum şi sã-i sufle altcineva scaunul de la Cotroceni şi sã învingã în bãtãlia scrutinului prezidenţial mereu etern tânãra speranţã a liberalilor de dupã 1990. Crin nu are aparent nici culoare, nici gust, nici miros. Replicile sale tãioase nu au inteligenţa, flerul şi nici tãria necesarã unui discurs de politician veritabil. Crin şi-a gãsit calea în politicã. A fost mai comod decât la catedrã, la munca aproape silnicã, în faţa elevului român. Aparent, comoditatea s-ar putea sã îl coste pe Crin. Faţa sa exprimã o nonşalanţã nefundamentatã şi nebazatã pe ceva rezultate politice. Pare sã fie acel tip de politician oportunist, purtat de valul întâmplãrilor politice. Cu puţin noroc poate o sã iasã şi la pensie şi ce bine i-ar prinde un mandat de preşedinte, ca sã aibã ce sã le relateze nepoţilor şi strãnepoţilor, din aceeaşi capapea din care va fi condus şi ţara. Pe Crin, aparent, riscã sã îl fure peisajul şi sã nu mai coboare la timp în staţia Cotroceni.
