Premierul Victor Ponta a plecat dupã investitori în lumea largã. A mers în Germania pentru a-i lua locul la plecãciuni lui Traian Bãsescu. Pânã la urmã, nemţii ştiu şi ei cã Bãsescu expirã la un moment dat şi trebuie sã trateze cu noua clasã politicã aflatã la guvernare. Daimler nu vine pe degeaba în România, iar preţul plãtit de statul român este în perioada de crizã unul destul de mare şi se va reflecta într-o sumedenie de scutiri şi de facilitãţi. Este totuşi benefic faptul cã vor avea salariu câteva sute sau mii de români şi vor putea sã îşi ţinã familiile. Totuşi, preţul acestei investiţii este încã un cap de politician plecat. Şi nu pentru cã l-ar fi tãiat sabia, ci pentru cã aşa a transmis ADN-ul informaţia cãtre creier. Pânã la urmã va trece şi Ponta, vor trece şi cei care vor veni, însã românii vor sta mereu în genunchi în faţa popoarelor pe care le considerã superioare. Pânã şi vestita ospitalitate româneascã nu pare a fi decât un deloc veştejit reflex al plecãciunii în faţa cotropitorilor turci, ruşi sau austrieci, unguri sau ce naţii or mai fi trecut vremelnic prin ţãrişoarele ce compun acum ţara. Este însã posibil ca iertarea sã nu aparã atunci când capul este tãiat şi plecarea capului sã fie tocmai gestul aşteptat de cãlãu. Poate cã marile naţiuni de acum au uitat de modul în care românii îşi salvau pielea pe vremuri şi chiar trec şi la execuţii. De altfel, dacã nu li se oferã ce solicitã şi nu le sunt satisfãcute interesele, marile puteri nu stau la discuţii cu niciun politician aflat la putere.
Probabil cã şi Victor Ponta face acum eforturi dispecrate sã îşi salveze pielea în faţa Europei şi sã beneficieze de susţinerea de care ar avea nevoie ca premier în urmãtorii 4 ani şi posibil viitor preşedinte. De aceea, este imperios necesar sã îi ia locul lui Traian Bãsescu, un favorit la lins aripile marilor licurici. Este posibil ca marii licurici sã fi depistat şi în Victor Ponta un potenţial mare din acest punct de vedere şi şi-au mai schimbat puţin optica în privinţa actualilor politiciani aflaţi la guvernare.
În politicã, orice politician care nu mai e pe val tinde sã se transforme în leş sau în analist politic. Înainte de a pleca la împins cãruciorul cu nepotul sau sã ocupe vreo funcţie pe ici pe colo, mai mult sau mai puţin decorativã, Bãsescu ar mai putea agita niţel apele în interior. Doar însã din amuzament pentru cã nu i-ar mai servi aceste gesturi la nimic, având în vedere cã nu mai are pentru cine lupta. PDL aproape şi-a tãiat creanga de sub picioare. În opoziţie nu mai existã niciun lider cãruia sã i se predea ştafeta. Bãsescu a distrus şi ultimul element care face viabilã orice democraţie: Opoziţia. Şi-a ucis chiar partidul care l-a adus la putere. Nici nu e greu sã striveşti o furnicã.
Lui Victor Ponta îi va fi mai greu sã-i calce pe urme lui Bãsescu, având în vedere cã provine dintr-un partid-mamut. Lui Ponta îi place sã fie popular şi sã penduleze, de dragul de a da bine atât la exterior, cât şi la interior. Nu se ştie cât mai dureazã pânã când nu o începe sã se erodeze la imagine şi premierul, însã gesturile sale sunt calculate pânã la alegerile prezidenţiale. Are tot interesul sã fie un premier popular şi nu va lua mãsuri dure spre tragice pentru populaţie. Îi va executa rapid pe partenerii şi subalternii sãi care calcã pe bec. Interesul este imens, chiar dacã va rãmâne premier sau chiar dacã va alege funcţia de preşedinte. În viitoarea Constituţie, rolul preşedintelui va fi mai puţin pregnant şi este posibil ca Victor Ponta sã prefere mandatul de premier. Nu este însã exclus sã îşi doreascã sã bifeze şi un mandat de preşedinte, dacã pe cel de premier l-a bifat deja, în douã guvernãri. Reţeta succesului în ţarã este capul plecat în faţa alegãtorului, pânã când va trece referendumul pentru noua Constituţie şi în afara ţãrii tot capul plecat, indiferent de ce planuri şi proiecte are România. O ţarã mare cu politicieni mici.
