Care a fost cea mai tare ştire din ultimele zile? Cea cu useliştii cautã motive sã se despartã, dar nu reuşesc?! O spargere a USL ar însemna o victorie neţãrmuritã pentru Traian Bãsescu. Dar cu ce l-o ajuta spargerea USL pe Bãsescu nu ştie nimeni, mai ales cã pare departe de orice proiect politic, iar Mişcarea Popularã e mai mult decât un fâs rãsuflat, departe de orice legãturã cu publicul alegãtor sau mãcar cu opinia publicã. Pare mai degrabã un club al pasionaţilor de pierdut timpul prin cafenele şi berãrii pentru a concepe programe politice şi platforme program şi politici publice de care o fi ele, sã fie ceva acolo.
Ori lui Traian Bãsescu îi prinde mai bine un adversar de tipul USL pentru cã îl scoate şi mai mult în evidenţã. Dacã s-ar separa, useliştii nu mai au niciun farmec, pentru cã dacã mai aşteaptã un pic se curãţa încet-încet de toate elementele care îi încaierã.
Primul care a fost sãltat de justiţie din sânul politicii şi din platourile de televiziune este fostul deputat liberal Gigi, mare specialist în oi şi în fotbalul de birou. Nimeni nu se aştepta la aceastã ştire şi ca parlamentarul cu nici mãcar diplomã de cioban, dar cu destule diplome cât sã fie membru al Comisiei Juridice, sã ajungã dupã gratii. Singurul care s-a aşteptat la un astfel de final al procesului în care era judecat de foarte multã vreme a fost chiar Gigi Becali. A încercat chiar sã fugã din ţarã şi sã scape de ispãşirea pedepsei de trei ani de închisoare. Ori acest lucru este cât se poate de periculos, cã spre Becali s-au scurs anumite informaţii legate de faptul cã a doua zi va fi condamnat. Dar un om cu bani şi cu multe relaţii în România poate sã afle multe despre sentinţa de a doua zi. Cert este cã justiţia condamnã pe bandã rulantã, cu toate cã în multe procese au fost pronunţate chiar achitãri, la instanţele inferioare.
Statul are de depãşit planul de condamnaţi la hectar şi cu siguranţã cã îşi va atinge scopul dacã UE nu va ridica degetul de pe buton: avem un fost premier, judecãtori, parlamentari, oameni de afaceri. Mai lipseşte un şef de stat. Încã sunt totuşi puţini condamnaţi şi frica încã nu le-a intrat la oase celor care încã nu au chef sã facã afaceri legale sau sã respecte legea, indiferent ai cui nepoţi sunt, câţi bani au sau din ce partid fac parte.
Ar fi prea frumos ca judecãtorii sã nu mai ciuleascã urechea la nimeni şi la nimic: nici la oameni de afaceri, nici la politicieni şi nici la foloase şi la bani. Cel puţin un lucru iese la suprafaţã din ştirea aproape lunarã în care o persoanã publicã sau un politician ajunge dupã gratii pentru faptele sale necurate. Lumea începe sã perceapã mesajul cã mai devreme sau mai târziu cineva se va ocupa şi de cazul sãu. Şi mai de impact este ideea cã totul se ştie şi nimeni sã nu aibã senzaţia cã scapã, chiar dacã faptele s-au petrecut în anii 1990. Cu excepţia tovarãşului sau domnului Ion Iliescu, cu voia dvs.
Ştirea cu oameni publici condamnaţi o sã tot aparã pe la tv şi pânã la urmã o sã devinã minorã. Ar fi prea frumos ca justiţia sã fi început sã fie independentã şi sã funcţioneze. Ori a primit o comandã politicã pentru a nu mai ierta pe nimeni, dar cine a dat-o? Traian Bãsescu, Victor Ponta sau alt lider politic, dar cine? Sau poate cã semnalul a fost transmis direct de la Bruxelles şi magistraţii s-au cutremurat.
În cazul acesta, lucrurile sunt din ce în ce mai complicate pentru cei care au avut probleme sau au probleme şi încã nu au reuşit sã scape de ele printr-o sentinţã definitivã. Vine valul. Cel puţin pânã intrãm în Schengen. Cu ce ne-o ajuta şi ãla, dacã nivelul de trai e tot ca în Congo!?
