Începutul lunii mai 2013 a însemnat mai mult decât orice bucuria legatã de zilele libere ale românului în perioada sãrbãtorilor de Paşte. Poate cã nici semnificaţia Învierii nu a fost mai importantã pentru români ca ideea de libere, grãtar şi bere, dar asta e o altã problemã. Interesant este cã dupã 1 Mai muncitoresc, Paşte şi altele, s-au succedat trei zile semnificative, parcã neobservate printre amintirile micilor sfârâind la grãtar: 8, 9 şi 10 mai!
Sã vedem ce era atât de important la zilele de 8, 9 şi 10 mai, încât nu ar fi trebuit sã fie umbrite de minivacanţa de Paşte şi nici de micii salvaţi de la execuţie europeanã prin toate poienile şi luminişurile patriei. Pe 8 mai 1921 ia fiinţã Partidul Comunist Român; Pe 9 mai 1877 – Mihail Kogãlniceanu citeşte în Adunarea Deputaţilor Declaraţia de Independenţã a României. Aceastã zi va deveni Ziua Independenţei în România. Pe 9 mai 1955 începe ceea ce s-a numit generic „Rãzboiul rece”: Republica Federalã Germanã intra în NATO. Şi ar mai fi ceva interesant aici – pe 9 mai 1994 Senatul Statelor Unite ale Americii a dat undã verde aderãrii României la Alianţa Nord–Atlanticã (NATO). Pe 9 mai 1895 s-a nãscut Lucian Blaga, filozof, poet, dramaturg, traducãtor, jurnalist, profesor universitar şi diplomat. Iar pe data de 9 mai este şi Ziua Europei, dupã ce la aceastã datã, în anul 1950, s-a decis comemorarea Declaraţiei Schuman. Prin aceastã declaraţie, Robert Schuman a propus unirea industriilor de oţel şi cãrbuni a Franţei, Germaniei de Vest şi a altor state, ducând la crearea Comunitãţii Europene a Cãrbunelui şi Oţelului, acest eveniment fiind considerat un moment fundamental în istoria Europei. Parlamentul European a recunoscut oficial ziua de 9 mai ca sãrbãtoare oficialã în octombrie 2008. Pe 10 mai deja ştim cu toţii ce se sãrbãtorea în vremurile în care România a strãlucit sub auspiciile benefice ale monarhiei – Ziua Regelui. Dupã abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, în februarie 1866, trimişii români la Paris s-au sfãtuit cu Napoleon al III-lea în privinţa alegerii noului domnitor. Sugestia Împãratului a fost ca principele României sã fie Carol de Hohenzollern, aristocrat german, înrudit cu Napoleon. La 10 Mai 1866 Carol I intrã în Bucureşti, unde instaureazã în scurt timp un regim constituţional riguros. Iatã deci trei momente istorice succesive, cu multe semnificaţii naţionale, dar şi internaţionale, momente ce poate au trecut neobservate numai din cauza zilelor libere de Paşte în care românii s-au preocupat de distracţie, grãtare şi chiar beţii. Asta în timp ce mulţi dintre petrecãreţi nu numai cã nu cunosc semnificaţia realã a Paştelui, dar nu ştiu nimic nici despre PCR, despre Ziua Europei şi a Independenţei sau despre monarhia româneascã. Şi poate vã întrebaţi ce ne mai intereseazã pe noi, de exemplu, ziua comunismului? Pentru simpul motiv cã aşa ceva nu se poate uita uşor: Între 1947 şi 1989 PCR a fost singurul partid politic oficial din România; Sub regimurile în care Partidul Comunist Român a fost principala forţa politicã, în economie s-a instituit dirijismul, societatea civilã a fost practic distrusã de principiile dictatoriale ale doctrinei bolşevice împãrtãşitã de P.C.R., iar cenzura a sufocat libertatea de gândire.
