Doi bãieţi deştepţi din Ministerul Agriculturii s-au trezit într-o dimineaţã mai devreme şi au mers la şeful lor Daniel Constantin sã îi povesteascã epifania avutã. În vis le apãruse Iisus care i-a îndemnat sã se apropie şi mai mult de Bisericã dacã vor sã aibã un an agricol bogat, cu multe programe de finanţare. Zis şi fãcut; şi Ministerul Agriculturii a semnat un protocol de colaborare cu Biserica Ortodoxã din România cea grabnic colectoare de fonduri şi neplãtitoare de taxe. Pânã şi Iisus a spus sã-i dãm Cezarului ce-i al lui şi îndemnul sãu nu avea nicio notã de subsol privitoare la exceptãrile de la platã, respectiv Biserica, persoanele fãrã venituri sau cele cu handicap.
Protocolul semnat între şefimea BOR şi şefimea Ministerului Agriculturii prevede ca preoţii sã aloce nu mai mult de cinci minute la finalul liturghiei de duminicã pentru a le oferi enoriaşilor informaţii proaspete despre fondurile europene pe care le pot accesa, despre cum pot sã îşi întemeieze o fermã sau cum sã îşi dubleze producţia la hectar cu ajutorul programelor oferite de ministerul de resort. Preoţii, în numãr de 14.000, nu vor uita sã le transmitã oamenilor cuvântul domnului Constantin, care vrea ca în acest mod sã impulsioneze completarea cererilor pentru subvenţii. De altfel, oamenii bisericii vor trebui sã le explice localnicilor cum trebuie sã completeze cerererile, perioadele de depunere. Eventual vor putea sã aducã şi ghidurile de scriere şi obţinere de finanţare pentru proiecte. Dacã tot trebuie sã se punã cu burta pe carte şi vor fi aşi în agriculturã, cel puţin teoretic, Ministerul Agriculturii mai bine ar încheia un protocol cu Biserica Ortodoxã Românã pentru a înfiinţa 14.000 de ferme pentru cei 14.000 de slujbaşi ai Domnului. Acolo unde nu se pot face ferme, sã se investeascã în stupi sau în înfiinţarea de birouri de consultanţã proiecte europene în agriculturã. Mãcar 10.000 de ferme înfiinţate de cãtre BOR ar asigura hrana pentru norod şi ar rãmâne şi excedent, respectiv profit consistent în buzunarul BOR. Unde mai pui cã vor apãrea şi noi locuri de muncã, adicã alte subvenţii oferite de stat Bisericii. De ce sã se mai încurce BOR sã le predea enoriaşilor lecţii de agriculturã, când cei care ar putea sã creascã producţia agricolã în România sunt chiar viitorii zootehnişti şi horticultori de altar.
Biserica s-a priceput la afaceri şi a fost ajutatã mai mult ca orice investitor sã îşi pãstreze venitul şi sã înmulţeascã banul. Cãci ce ar însemna o Bisericã sãracã în ochii credinciosului? Cum ar fi ca Biserica sã propovãduiascã smerenia, cumpãtarea, modestia, fuga de ban, de „ochiul dracului”, din straie modeste, cârpite şi din sãli prãfuite şi nu din biserici impunãtoare? Ar urma prea îndeaproape modelul lui Iisus şi Biserica trebuie sã ţinã pasul cu vremurile şi cu vremea. Biserica a fost tot timpul mânã în mânã cu politica. A ştiut cã numai o relaţie foarte bunã îi asigurã o viaţã fãrã taxe, chirii şi alte dãri, dar şi accesul la finanţãri şi proiecte. BOR chiar se pricepe la afaceri şi a reuşit sã scadã costurile cu lucrãrile la Biserica Mântuirii şefilor BOR, care construiesc un altar suficient de mare ca sã încapã toţi.
Guvernul Ponta ar putea sã extindã protocolul cu biserica şi sã le propunã şefilor BOR ca preoţii sã promoveze la slujbe ordonanţe privind taxa de mediu, programul „Rabla”, „Prima Casã”, facilitãţile acordate investitorilor, noile taxe notariale, perioadele de vaccinãri, condiţiile de acordare a ajutorului de încãlzire, candidaţii la prezidenţiale. Guvernul ar putea implementa la nivel naţional şi în toate instituţiile publice programul naţional de acatiste şi pomelnice, sã introducã obligativitatea prezenţei la slujbe şi plata unei taxe de acces în bisericã. De asemenea, enoriaşii ar putea sã plãteascã taxe de spovedanie, de înjurãturã. De ce nu s-ar implica biserica şi în rezolvarea problemei câinilor fãrã stãpân, privatizarea din sistemul energetic, problema energiei eoliene, a gazelor cu efect de serã, a gazelor de şist, a numirii procurorilor şefi. De fapt ar cam trebui sã fie obligatoriu ca numai prin intermediul preoţilor sã se desfãşoare toate campaniile electorale şi cine nu merge la bisericã sau este ateu sã nu poatã vota. Şi dacã tot se va ocupa biserica de toate, atunci urnele de vot sã fie instalate în altar, sã nu se mai producã atâtea sacrilegii la numãrarea voturilor
