Ce-am avut şi ce-am pierdut!?

Traian Bãsescu a şi fost anunţat ca viitor secretar general al NATO, ca sã fie explicat cumva comportamentul lui Victor Ponta, de închinãciune faţã de un potenţial grangure. Aşa se întâmplã de obicei cu verticalitatea unor oameni politici. Când ajungi sã calci pe o stafidã putrezitã, nu ai cum sã nu aluneci sau sã îţi miroasã talpa. Şi ce interes ar avea şefii lumii sã numeascã un politician minuscul în fruntea unei organizaţii politice şi militare, dacã nu cumva sã se spele pe mâini de anumite decizii cu greutate în politica viitoare, în ceea ce priveşte conflictele mondiale? Pânã la urmã nici nu mai conteazã ce au în cap cei de la NATO dacã vor numi un politician controversat în fruntea organizaţiei respective. Partea ciudatã este cã, dacã se va întâmpla aşa, Bãsescu şi-a negociat din greu acest viitor statut şi este curios în ce mod. Din punctul social-democraţilor de vedere şi al liberalilor şi poate al justiţiei s-a cam încheiat definitiv odiseea dosarelor penale ale şefului statului o datã cu trecerea sa în panoplia vedetelor politice ale acestei lumi. Nu mai încape niciun fel de îndoialã cã doar dupã moarte se vor mai redeschide anumite pagini prãfuite de dosare. Nici nu mai încape îndoialã cã aşa ar putea fi explicatã şi o anumitã stare de adoraţie a lui Victor Ponta faţã de potenţialul natoist Bãsescu. Trebuie sã se aibã bine cu şeful statului, din perspectiva ascensiunii sale, în momentul în care nu va mai conduce România. Victor Ponta mai aruncã anemic pe la televizor cã în 2014 pleacã Bãsescu, dar lucrul ãsta îl cunoaşte deja toatã lumea, având în vedere cã anul viitor îi cam expirã mandatul şi este de o logicã elementarã sã dai copy-paste de pe orice calendar din 2014 şi sã ţi-l pui pe perete, sã vezi cât a mai rãmas pânã la alegerile prezidenţiale.

Cine ştie cât o mai fi pânã la includerea lui Traian Bãsescu în calendarul creştin. Probabil cã primii care îl vor adopta ca protector al marinarilor vor fi vaticanii şi apoi borii. În politicã este posibil orice, mai ales cã nu te întreabã niciodatã nimeni câte cãrţi ai citit sau cum ai ajuns unde ai ajuns. Toatã chestiunea este sã controlezi cât mai mult, şi din resurse, şi financiar şi din prieteni, şi din duşmani, indiferent de partidele din care fac parte. Dacã mai ai şi serviciile la mâna stângã şi premierul în mâna dreaptã, atunci îţi este foarte uşor sã dispui.

Traian Bãsescu a fost un aprig susţinãtor al NATO şi al Occidentului. Soldaţii români au mers pe toate teatrele de operaţiuni şi de rãzboi din lume, sã îşi facã datoria faţã de NATO şi faţã de ţarã şi mai ales pentru 1.500 – 2.000 de dolari pe lunã pe care nu i-ar fi câştigat niciodatã în ţarã ca soldat în cazarmã, la spãlat izmene. Traian Bãsescu a susţinut de când este preşedinte toate interesele celor care au vrut ceva de la România, atât cât mai este: aur, petrol, piaţã, scuturi şi altele. De fapt, e chiar interesant sã îl vedem pe Bãsescu la cârma unei nave mai mult sau mai puţin fiabile. Cert este cã tot americanii aruncã bombe unde vor şi chiar fãrã sã mai aştepte mobilizarea NATO sau vreo aprobare ONU. Cel mai greu îi va fi lui Bãsescu sã renunţe la câte o cinzeacã înainte de culcare şi la sculare, dar ce nu face genialul politician pentru fraţii sãi americani. O sã afle şi ei unde le sunt banii şi cã iarna nu-i ca vara. Poate o sã le vândã şi lor flota. Cine ştie!?

Interesant va fi sã-l vedem şi pe Bãsescu în rolul de Boc, fãcând sluj pe la marii împãraţi. E clar cã Bãsescu l-a satisfãcut pe Marele  Licurici şi acesta şi-a întins aripa protectoare asupra sa. Rãmân toate doar supoziţii. Pânã la urmã pe cine mai afecteazã care va fi traseul lui Traian Bãsescu dupã 2014? Treaba e cã doar politicienii trãiesc bine, alegãtorilor încã nu le-a venit rândul. Ce-am fãcut în 9 ani de bãsims? Ce am câştigat şi ce am pierdut? Ce am fãcut în 24 de ani de restul? E foarte simplu. Orice analist economic ţi-o poate spune. România a vândut tot ce avea. Nu a mai rãmas decât cu industria extractivã şi cu cea alimentarã, nici aia ca acţionar majoritar. Cam asta e realitatea. Cine conduce România? Aceasta este întrebarea.

About autor