Aproape cã nu mai existã ştire de la începutul anului care sã nu conţinã tristeţe în diferite doze. Chiar şi cele care par comice îţi stârnesc mai debgrabã un zâmbet ironic, decât sã te facã sã râzi cu gura plinã. Fiecare ştire conţine o cantitate de sfârşitul lumii, în diferite doze, indiferent de subiectul pe care îl trateazã. Ai senzaţia cã fiinţa umanã chiar aşteaptã şi chiar îşi doreşte ca planeta sã tragã un pic pe dreapta, pentru ca omul sã îşi tragã rãsuflarea şi sã îşi facã un alt plan de mers mai departe.
Alţii poate aşteaptã doar sfârşitul fizic pentru a nu-şi mai face vreun plan şi vor doar sã iasã imediat din viaţã, sã nu mai fie necesar sã lupte pânã la capãt, adicã pânã la pensie. Unii şi-ar dori doar o participare în direct la o emisiune globalã de supravieţuire, adicã viaţa lor de acum este prea monotonã. Oricum nimeni nu realizeazã cu adevãrat ce ar însemna reîntoarcerea la condiţia umanã de acum câteva mii de ani. Cert este cã toatã lumea, indiferent de religie, credinţã sau pregãtire ştiinţificã este de acord cu faptul cã nu se poate stabili cu exactitate când va sosi sfârşitul lumii.
Nicio ştire din ultimele zile nu pare sã fie prea veselã sau prea tristã, încât sã genereze reacţii sau sentimente extreme. Cam tot ce se vinde la buletinele principale de ştiri, are acelaşi iz de fripturã de Crãciun, vândutã şi de Revelion, acelaşi gust amar şi aceleaşi locuri comune.
Nimeni nu râde cu adevãrat, nimeni nu se jeleşte cu adevãrat. Poate doar morţii curg liniştiţi pe ecran, anunţând cã moartea este singura care secerã constant, nici nu plânge, nici nu râde şi nu îşi oferã sentimentele pe tavã în prime time. Una din ştirile de ultimã orã vorbeşte despre aceeaşi ciorbã trezitã, dreasã cu zeamã de varzã a intenţiei liderilor USL, Crin şi Victor, care vor sã facã ceea ce au fãcut şi predecesorii lor. Sã îşi încline fruntea, adicã sã se cãciuleascã peste Ocean, la liderii SUA, care or fi ei acum. Cei doi se cam grãbesc, având în vedere cã şi în SUA vor avea loc alegeri şi nu se ştie ce culoare va avea viitorul şef de stat american. E posibil ca Victor şi Crin sã fie nevoiţi sã refacã vizita şi cãciuleala, în buna tradiţie a foştilor şefi de stat ai României, din ultimii 22 de ani. Cãci ştie tot poporul cã dacã nu ai binecuvântarea licuriciului cel mare poţi sã îţi iei adio de la un mandat liniştit în fruntea ţãrii. Sigur cã şi protecţia licuriciului mare trebuie sã fie rãsplãtitã cu ceva contracte, privatizãri sau cadavre de soldaţi români.
O altã ştire vorbeşte de sub mucegaiul deloc nobil despre intenţiile USL de a-l debarca pe Bãsescu. ªtirea aceasta a mai fost servitã pe la tv şi toatã lumea îi cunoaşte şi urmãrile. Probabil cã cei doi bucãtãraşi ai USL sau trei câţi sunt trec printr-o panã de inspiraţie. Aceeaşi prãjiturã veche prezentatã sub formã de ştire se referã la UDMR care spune nu regionalizãrii lui Bãse.
“Prioritãţile PDL” prezentate la orã de maximã audienţã aproape cã ar stârni râsul, dacã situaţia nu ar fi atât de tristã şi locurile de muncã tot mai puţine. În unele judeţe chiar pot fi numãrate pe degetele de la mâini. ªtirea asta chiar începe sã îţi dea fiori de trezire la viaţã. Pentru a dovedi totuşi cã românul se pricepe cel mai bine sã facã haz de necaz o ştire vorbeşte despre preoţii obligaţi sã predea cu chitanţe banii strânşi la Boboteazã. Nu ai cum sã nu râzi la ştirea asta, oricât ai fi de chinuit de informaţiile legate de sfârşitul lumii.
În rest, Lucescu susţine cã vatmanul a vrut sã-l loveascã. În realitate, vatmanul ar fi trebuit probabil sã sesizeze cã în maşinã se aflã Il Luce şi eventual sã ocoleascã maşina aşezatã pe liniile de tramvai. Altã ştire susţine cã leul se depreciazã în faţa euro, de parcã ştirea asta nu ar fi valabilã în orice sãptãmânã. Jurnalul de ştiri culmineazã cu Andreea Esca care aratã demenţial în chiloţi. Asta ca sã fie tacâmul complet şi tabloidizarea telespectatorului realizatã pânã la capãt. Vã daţi seama, deşi stã de o viaţã pe scaun, regina ştirilor nu are un fund cubic când e pozatã în natura aproape goalã. Deci realitatea bate ca de obicei filmul.
Nu avea cum sã lipseascã din calendarul ştirilor de început de an ştirea care prezintã cele 12 moduri în care ar putea veni sfârşitul lumii. Evident, într-o economie de piaţã, în care economia funcţioneazã pe baza cererii şi a ofertei, trebuie sã aibã şi consumatorul de unde sã aleagã: o explozie solarã, o coliziune cu un corp ceresc, o invazie alienã sau un pic de din toate. A, mai era şi ştirea care îl prezintã pe un anume Janos plecat înainte de 2000 în Ungaria sã îşi facã o viaţã şi acum vrea sã se întoarcã în Transilvania-mamã, cã dincolo nu îşi mai poate achita ratele. Fiecare cu sfârşitul lui. Indiferent ce o însemna sfârşitul fiecãruia. Asta e sigurã.
