Fântâni reabilitate şi poezii scrise lângă ele – noi obiective turistice la Polovragi!

Primarul Gheorghe Epure a gândit un nou proiect prin care speră să atragă şi mai mulţi turişti în comuna pe care o conduce şi care este staţiune de interes local. Toate fântânile din Polovragi au intrat într-un proces de reabilitare, cele de pe drumul care duce spre mănăstire şi peşteră fiind deja finalizate. Acoperişul fiecăreia este refăcut în totalitate, iar la fiecare fântână drumeţii pot citi o scurtă poezioară despre istoria acesteia şi despre ctitorii săi. Sunt oameni ai satului care cu peste un secol în urmă au muncit din greu pentru a realiza aceste fântâni şi pe care localnicii nu vor să îi uite. „Vom face în aşa fel încât în următorii doi ani, poate trei, depinde de buget, ca cele de pe rutele principale să fie personalizate. Am căutat date despre fiecare în parte cu privire la anul construcţiei, la ziditorii ei, dar şi la motivul ridicării ei. Fiecare fântână are un istoric în spate. Toate aceste date le-am pus pe versuri, pe tăbliţe de lemn, care se regăsesc la fiecare fântână în parte. Am refăcut totul la ele. Proiectul este în derulare şi durează o perioadă mai mare. Lucrările nu sunt executate cu vreo firmă, ci de angajaţi de-ai noştri, băieţii care sunt şi ghizi la peşteră în perioada în care există un număr mare de turişti, cum e acum. Vrem să înfrumuseţăm localitatea şi vreau să le mulţumesc sincer celor care sunt implicaţi în acest proiect”, spune edilul. Ideea sa este unică până în acest moment şi cu atât mai mult ea ar trebui să îi atragă pe turiştii care oricum vin în zonă pentru a vedea mănăstirea şi peştera. Versurile din poeziile fiecărei fântâni sunt dintre cele mai diverse. „Fântână de la margine de drum, cine a trudit să te sape? Ce mâini măestre te-au zidit? Ca din limpezimea ta de ape să saturi setea primului venit! Au fost în 1920 Cojocaru Ştefan, Manasia Tache şi Milosteanu Nicolae”, scrie pe una din fântânile de pe drumul principal din localitate. „Când mă privesc într-o fântână, Ghicesc în faţa mea bătrână. Cum ceruri şi pământ se-ngână. Şi lăsăm în urmă prin munca noastră o găleată cu apă bună şi răcoroasă. Opricescu Nicolae, Opricescu Dumitru, Ion Opricescu, Dumitru Iordache – în 1908”, scrie pe o altă fântână. Unul dintre angajaţii primăriei Polovragi care a lucrat la aceste mici opere de artă este Ion Pătroescu, care este o adevărată enciclopedie a acestor locuri. „Primele două fântâni s-au făcut pe cheltuiala primăriei, iar apoi oamenii au contribuit şi ei. Au strâns bani pentru că sumele folosite nu sunt deloc mici. Fântânile par mici construcţii, dar şiţa cu care e făcut acoperişul e foarte scumpă. O bucată costă un leu, iar la un acoperiş intră 400 de bucăţi. Vă daţi seama că doar şiţa costă 400 de lei. Restul scândurilor şi lucrărilor sunt suportate de primărie. A fost nevoie şi de sudori de la primărie ca să facă suporţii metalici pe care să prindem acoperişurile din lemn. A fost de lucru, dar cred că iese o treabă frumoasă. Iar oamenii, vă repet, ne-au ajutat şi ei cum au putut, mai ales că ei sunt primii care să bucură că fântânile sunt întreţinute, mai ales că apa din ele este una extraordinar de bună. Sunt fântâni săpate şi la 20 de metri şi poate chiar mai mult, iar apa din ele se menţine permanent, inclusiv vara, pe secetă”, spune angajatul primăriei Polovragi. Colegul său, Nicu Grigorescu, este şi el unul dintre ghizii peşterii Polovragi, dar şi unul dintre cei care au executat acoperişurile şi poeziile fântânilor din comună. „ Eu şi colegul Pătroescu am lucrat la acoperişuri atunci când am avut timp. Avem multe alte lucrări de făcut prin comună, din partea primăriei, şi, în plus, suntem prinşi şi cu peştera. Cum până la toamnă o să avem afluenţă de turişti, va trebui să stăm mai mult pe la peşteră”, a explicat Grigorescu. Până acum puţini sunt turiştii care au citit poeziile, oamenii neaflând încă de ele decât dacă stau mai mult la pensiunile din zonă. Localnicii sunt cei mai mândri de ele, mai ales că apa din ele este una foarte bună şi rece. „N-am avut timp de poezii că sunt plecat cu vitele în perioada asta. Am auzit că a făcut domnul primar un lucru frumos în comună. E foarte bine că are grijă şi de fântâni pentru că fără ele am muri de sete. Noi nu bem apă din aia din plastice că o avem pe asta a noastră, pe care o luăm direct din pământ. Vara, la un fân sau când săpăm în grădină, să bei o apă din asta e o binecuvântare”, a spus un localnic, în timp ce altul e convins că fântânile au şi rol strategic. „Gândiţi-vă că în cazul unui război toţi bem apă de la robinet, dar poate conducta e distrusă şi nu neapărat de un război, poate de intemperii, de o alunecare de teren. Noi avem fântânile aici, nu e bună dintr-una, luăm din cealaltă, că avem destule în sat. De poezii nu am avut timp, dar îmi place apa. E o apă bună, rece ca de la frigider acum vara şi mai caldă iarna. În plus, toate fântânile noastre sunt acum şi foarte frumoase şi sperăm să le placă şi turiştilor care vin pe la noi prin comună”, spune un alt polovrăgean.

About autor